De-a lungul istoriei, numeroase popoare ne-au „vizitat” vremelnic, lăsându-ne, la plecare, moşteniri, gen „ciubuc”, „peşcheş”, „bazar”, aşa, ca să nu ne plictisim. Şi nu ne-am plictisit deloc. Ba chiar le-am asimilat cu totul în ADN-ul nostru ca naţie şi ne e foarte greu să mai scăpăm de ele. Tot aşa, şi cu legile. Nu ştiu de unde am moştenit „boala” asta, dar mai mult ca sigur că nu de la romani, că ăştia erau oameni serioşi. Când spuneau că „a greşi e omeneşte, a persevera în greşeală e prostie”, apăi aşa era. În schimb, noi dăm legi pentru orice, pentru apa de ploaie, pentru aerul de respirat, pentru căldura pe care o dau caloriferele sau ţevile din bloc. Suferim de o adevărată frenezie a legilor. IMM-urile au calculat că, în 1989, am pornit din perioada comunistă cu vreo trei mii de legi şi acte normative. Acum avem câteva zeci de mii. Nici nu e greu, din moment ce numai ordonanţele de urgenţă care se dau în fiecare an sunt cam la 120. Prin 2014-2015, tot IMM-urile spun că Ponta, obsedat de numărul mare al ordonanţelor, le-a redus şi a dat numai câte 60-70 pe an. Dar punea mai multe în aceeaşi ordonanţă, aşa că mare gheşeft n-a ieşit!
Avem, deci, tone de legi în România. Vă imaginaţi cât de greu este pentru un mic întreprinzător să ţină pasul cu... veşnica schimbare. Dar ce te faci când chiar statul român uită – sau doar se face că uită – de unele legi? De exemplu, din toată tevatura cu suspendarea Pilonului II de pensii, înţelegem că statul vrea să introducă o contribuţie din partea angajatorului, egală cu cea a angajatului. Dar tot statul român, nu mai devreme decât începutul acestui an, a mutat toate contribuţiile din sarcina angajatorului în cea a salariatului. Ce facem acum, o întoarcem ca la Ploieşti? Alt exemplu de bătaie de joc: un chioşc din Galaţi tocmai primise îngheţată. Vânzătoarea a băgat marfa primită la frigider şi, chiar în momentul următor, un inspector de la Fisc s-a îmbăţoşat că de ce nu are intrare în contabilitate la îngheţata din frigider. Degeaba i-a explicat femeia că abia primise marfa şi că nu avusese timpul fizic necesar să facă şi hârtiile. Amendă! 7.000 de lei! Şi nu e singurul caz petrecut zilele astea în Galaţi în care chioşcarii s-au pomenit „pe neve” cu amenzi de mii de lei, deşi Legea prevenţiei, care a intrat în vigoare în ianuarie, spune că inspectorii antifraudă trebuie să dea mai întâi avertisment la prima abatere constatată, şi de-abia apoi amendă. Însă, nu e mai simplu să-i amendezi că nu au şapcă?
