Îmi spunea, la un moment dat, un constructor bătrân, care pusese mâna la ridicarea multor cartiere de blocuri, că primul lucru care se strică la un bloc este scara. Practic, spunea el, după cum arată treptele, atât cele de la intrarea în bloc, precum și cele din interior, îți poți da seama cât de bătrână este o clădire și cam unde să cauți celelalte semne de uzură. Extinzând puţin aria la nivelul unui oraş întreg, probabil că treptele, fie ele monumentale sau doar simple instrumente de apropiere între două repere de nivel, ar fi un indicator al felului în care este îngrijit oraşul cu pricina. În ceea ce priveşte Galaţiul, cred că scările sale spun clar o poveste, din păcate dureros de adevărat, a modului în care este administrat oraşul. Practic, cu excepţia scării monumentale de pe strada Alexandru Ioan Cuza, reabilitată recent şi care constituie chiar un reper al oraşului aşa cum a fost el în vechime, restul scărilor din oraş sunt în suferinţă. Vadul Cărăbuş ar fi putut deveni un obiectiv turistic, dacă autorităţile noastre ar fi avut inspiraţia să repare scara şi să-i pună pe mijloc o balustradă, vopsind apoi inspirat treptele, aşa cum se întâmplă cu alte scări celebre din ţară şi din străinătate. La fel, Vadul Negroponte ar fi putut fi reabilitat şi, eventual, împodobit cu vechi imagini de epocă, pe panouri mari, imagini care să evoce viaţa de odinioară a târgului Galaţilor. Nici nu mai vorbesc de scările monumentale către Faleză, de la Elice, care ar putea, la rândul lor, să fie reabilitate şi folosite, cel puţin pe timpul verii, drept spaţiu expoziţional sau, de ce nu, ca o platformă de lansare pentru tinerii artişti plastici. Nu cred că gălăţenilor le-ar displăcea, de exemplu, să poată să-şi facă la comandă portretul în cărbune, aşa cum se întâmplă pe Litoral sau, pur şi simplu, să poată vedea artişti autohtoni pictând peisaje cu Dunărea. Nu trebuie decât un pic de deschidere la nou, de dorinţă de a lua exemplu de la alţii şi de înţelegerea unui fapt esenţial pentru o bună administrare. Măsura viziunii unui edil nu o dau reuşitele sale într-un spaţiu ideal, cu instrumente ideale şi buget pe măsură, ci adaptarea, la spaţiul şi instrumentele existente, a unor idei novatoare care să transforme în bine spaţiul cu pricina. Până la urmă, o scară poate fi doar o scară sau... prima treaptă către succes.