”Mulțumim, Electrica, pentru șansa de a ne aduce aminte de copilărie, când mâncam și făceam temele la lumina lumânării. De două zile tot există semne de avarie, dar se pare că nu a observat nimeni!”. Este doar unul dintre zecile de mesaje care au curs duminică seară pe paginile ziarului nostru, după ce semnalam o pană de curent electric care a lăsat în beznă, ore bune, mai multe zone din oraș.
Nenorocirile se întâmplă, de regulă, în zilele libere, după orele de program, de sărbători sau în orice alt moment când intervențiile, chiar dacă sunt ele prevăzute în regim non-stop, sunt dificile. În astfel de momente, remedierile devin, în practică, și mai grele, dacă nu imposibile, iar asta s-a văzut, a câta oară, și duminică, 29 martie, la câteva ore după ce (și) Galațiul sărbătorise Ora Pământului, într-o beznă simbolică.
Duminică, bezna nu a mai fost simbolică, și la fel de semnificativă a fost și lentoarea cu care s-a mișcat operatorul dacă nu să rezolve, măcar să comunice eficient care este problema şi ce se întreprinde pentru rezolvarea ei. Nimeni nu a știut nici de ce, și nici cât va dura bezna impusă, pentru că, pe pagina oficială a Electrica, unde se semnalează întreruperile de curent programate sau nu, durata de remediere era ”nespecificată”. De cauză sau de mersul intervenției nu mai vorbim, deși apelurile în dispecerat au curs șuvoaie.
Cu siguranță că orele de stat pe întuneric, la propriu, le-au dat gălățenilor afectați prilej de cugetări mai mult sau mai puțin amare, mai mult sau mai puțin vesele, mulți reamintindu-și, vrând, nevrând, vremurile pe care doar nostalgicii rău-voitori le mai regretă. Iar în măsura în care bateriile telefoanelor le-au mai permis, le-au adresat în eter, poate-poate vreun responsabil căruia nu i se stinsese becul le-ar fi văzut.
Umorul, care pe român nu-l lasă nici în cele mai grele momente, a repus pe tapet două situații care par să nu aibă leac, în ciuda faptului că facturile cresc mai ceva decât cozonacul: calitatea infrastructurii și calitatea intervențiilor. Asta pentru că în ciuda zilnicelor întreruperi programate pentru lucrări de mentenanță și îmbunătățire, justificate de operator în contul sumelor încasate lunar de la consumatorii mari și mici, astfel de ”necazuri” la scară largă se tot întâmplă. Și tot adevărat este că reparația lor durează nu cinci, nu zece minute, ci ore, fără a contabiliza pagubele pe care fiecare bun plătitor de factură le poate avea în intervalul în care ”becul nu arde”, iar prizele sunt moarte. De disconfortul de a sta pe întuneric, nu mai vorbim.
Și mai supărător este să te lovești de zidul tăcerii sau de veșnicul mesaj ”toți operatorii noştri sunt ocupați” când încerci să-i spui unui dispecer, om sau robot, că tu și tot cartierul ați rămas pe întuneric. Deci nu, nu a mai fost nici ora, nici ziua Pământului, ci noaptea minții. Sau poate că e timpul să ne pregătim: un chibrit, două baterii, trei lumânări...
