Mi se pare de foarte bun augur continuarea primului parteneriat realizat între conducerea Primăriei gălăţene şi filiala Uniunii Artiştilor Plastic. O primă provocare, anul trecut, când plasticienii gălăţeni au propus mai multe proiecte de înfrumuseţare a sediului Primăriei, care urma să fie inaugurat, a dus la pictarea a două "fresce". Acum, artiştilor li s-au solicitat proiecte pentru un monument la Inelul de Rocadă. Însă… allegro: în două săptămâni!
Concepţia unei capodopere poate dura însă ani! Noroc e că unii au visat de mult la astfel de monumente, alţii au şi ridicat aşa ceva, însă ceilalţi şi-au cam biciuit muza… Altceva: cu tot patriotismul local şi încrederea în talentul artiştilor noştri, poate că "licitaţia" ar fi trebuit deschisă artiştilor din toată ţara, poate şi celor din străinătate. Sunt, de altfel, plasticieni şi arhitecţi gălăţeni apreciaţi în străinătate, care au văzut destule monumente în ţări vestite pentru arta lor de for public. De ce nu i-am consulta măcar?
De altfel, municipalitatea a fost de acord, în principiu, cu organizarea unei serbări anuale a excelenţei gălăţenilor de pretutindeni, pe care am propus-o la pachet cu crearea unui punct de legătură virtuală cu gălăţenii de pretutindeni, care să fie informaţi despre problemele şi realizările noastre, în măsura în care şi noi le-am cere sfatul şi susţinerea. Apoi, dezbaterea publică e inexistentă. Altădată se făcea cam de ochii lumii, proiectele cădeau, dar acum, decizia e "la Centru".
Aşa grăbiţi, nu ştiu câţi dintre edili, plasticieni şi arhitecţi vor rămâne peste timp. Cu gândul la succesul instant, la plata oricum subţire - după buget, coane Fănică! - faţă de valoarea artistică, câţi primari geniali, de-alde Moruzi sau Ressu, câţi plasticieni-cetăţeni precum Mantu sau arhitecţi precum Rizer vor mai fi ţinuţi minte? E drept, nici aceste nume nu sunt cunoscute azi chiar tuturor gălăţenilor, celor care spun că preferă un trotuar în sfârşit neted în locul unui monument; de parcă nu ar fi necesar şi - şi!
Nicolae Mantu a ajuns nume de stradă, Costache Negri a devenit nume de piaţă, Ignat Rizer, şi el nume de piaţă publică. Galaţiul "lor", ridicat grijuliu, dăinuie!
