Ce să găsească? Români de-ai lui, de-a stânga şi de-a dreapta Prutului, separaţi pe hărţi, dar uniţi de limbă, sânge, suflet şi nevoi, plecaţi printre străini să-şi construiască un rost.
"Bucureşti. Aeroport. Doi îndrăgostiţi îşi iau rămas bun. El pleacă la Londra. Ea pleacă spre casă, în Berceni. Peste trei ore, el a aterizat la Londra. Ea mai are trei staţii de tramvai"…
Râzând amar şi amorţit la gluma asta găsită pe Facebook, m-am întors acasă înghesuită într-unul dintre multele microbuze care fac naveta Galaţi - Otopeni. E drept, eu n-am fost la Londra, ci la Viena, iar zborul a durat mai puţin de-un ceas şi jumătate. Dar drumul spre casă s-a lungit în patru ore anevoioase. Păi dacă n-avem (ÎNCĂ) aeroport la Galaţi!. Că pasageri sigur s-ar găsi. Am dat peste ei la Viena.
Şi nu vorbesc despre turişti, ci despre români care de ani buni lucrează pentru companii străine şi gustă zilnic din pâinea amară a diasporei. Nu pentru că n-ar fi plătiţi pe măsura valorii lor şi a muncii pe care o fac, ci pentru că, în ochii austriecilor, sunt tot străini, pripăşiţi la ei în ţară… Au nevoie de ei, îi plătesc, dar nu le poţi cere să-i accepte. Mai trist, nici nu-i respectă…
Nu-i de mirare când, întrebând pe englezeşte de preţul unui produs într-un magazin, vânzătoarea va răspunde în dulcele grai ai Moldovei de dincolo de Prut. Pentru că a auzit vorbindu-se româneşte.
Pe lângă români frumoşi şi buni - care tare ne-ar mai fi trebuit şi-n ţară! - gălăţeanul descoperă la Viena ce găseşte în orice oraş european şi-ar vrea să fie şi la dânsul acasă: infrastructură modernă, curăţenie, confort şi rigoare.
Află ce înseamnă un transport civilizat, curat şi regulat, unde tramvaiul vine în minutele în care e anunţat, iar la orele de vârf e înghesuială la metrou, prin urmare trebuie să-şi apere buzunarele! Şi nu-i vine a crede cât de curat şi de elegant poate fi trenul care, cu doar patru euro, îl duce din mijlocul oraşului în afara lui, la aeroport!
Pe-un gălăţean adevărat nu-l rabdă inima să nu-şi caute Dunărea la Viena, ca să vadă cum ştiu unii şi alţii să o valorifice. Cum arată un pod pe care face staţie metroul, unul pe care circulă autoturismele şi bicicletele.
Şi tot la Viena află cum iluminatul festiv se poate face cu gust şi acolo unde trebuie, ce înseamnă târg de Crăciun şi că o simplă ramă, amplasată isteţ, poate atrage turiştii la coadă ca să-şi facă poze…
Dar de ce la Viena, nu şi la Galaţi?
