Ce să-ţi urez, Galaţi?

Evaluaţi acest articol
(15 voturi)

S-a cam dus vremea urăturilor de bine, de prosperitate şi de fericire, dar este încă vremea bilanţurilor. Când vine vorba de ceea ce ne înconjoară, niciodată concluziile sau recomandările, spuse pe un ton mai mult sau mai puţin festiv, vremea nu e trecută.

Traversăm, încă, o perioadă în care numărăm plusurile şi minusurile adunate sub linia trasă, simbolic, la sfârşit de an, contabilizând ce a fost bine, ce am făcut, ce ar fi bine să facem, şi ce greşeli să nu mai repetăm. Cu atât mai mult cu cât am păşit, la fel ca toţi românii, într-un an important pentru noi. Din păcate, simbolic, pentru că, faptic, în ţara care deţine preşedinţia Consiliului Europei, cenuşiul se măsoară cu kilometrul, iar frustrările, cu tona.

Suntem gălăţeni, ocoliţi de interesul dezvoltării. În fiecare an exersăm, enervant, bătutul pasului pe loc şi tehnica de a cârpi niște găuri care se fac, pe zi ce trece, tot mai mari. Suntem gălăţeni, şi noi lideri formali ai Europei, şi suferim de frig în case din cauza unui sistem de termoficare insuficient de bine manageriat. Tremurăm în staţii, aşteptând tot mai puţinele autobuze vechi, cumpărate de pe la alţii, murdare şi defecte. Multe „surate” au picat pe capete în prag de iarnă, parcă pentru a face şi mai insuportabilă perspectiva frigului din casele şi şcolile tardiv încălzite. Păşim în 2019 uitându-ne cu jale la proiectele eşuate de modernizare a cartierelor pe care le vrem cu pretenţii de zone bune. Doar mici „cârpeli” cu iz de modernizare făcute pe repede înainte au reuşit să mai salveze un pic din ruşinea în care se scaldă zona investiţiilor edilitare în Galaţi. Şi tot în 2019 intrăm cu teama continuă care ne paşte de câţiva ani. Oraşul e ca un şvaiţer care se surpă imprevizibil şi cimentează tot mai mult ideea că, într-o zi, ne vom trezi în Dunăre. Blocuri care până mai ieri păreau de neclintit, azi stau să cadă şi nu se ştie când şi unde se va ivi o nouă „bubă”, pentru că oraşul e împânzit de o reţea antică de conducte vechi care pocnesc mai ceva ca băşica de săpun.

Pe întuneric, că aşa-i şade bine gălăţeanului să-şi petreacă lungile seri de iarnă, toate aceste minusuri pot ori să pară şi mai groteşti, ori să fie mai puţin vizibile. Depinde care parte a paharului o vede fiecare. Cert e că, în aceste zile, ceea ce a dat un aer cât de cât festiv oraşului, luminiţele de sărbători, îşi reiau locul în depozit. Rămânem cu realitatea rece şi crudă a unei contabilităţi deloc pe plus, în aşteptarea formulei magice care să resusciteze calculul şi să rezolve problema.

Citit 1270 ori Ultima modificare Miercuri, 09 Ianuarie 2019 17:53

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.