N-am prea avut iarnă grea până acum. Au fost vreo două zile mai geroase, dar de nins, a nins puţin, de viscolit, încă nu ne-a prea viscolit, pentru noi, cei obişnuiţi cu viforniţele din Est, iarna 2018-2019 a fost blândă, deocamdată. Mă pregătisem sufleteşte chiar şi pentru venit pe jos până la birou, fiindcă era clar că Transurbul, la o adică, nu face faţă unor condiţii vitrege, cu numărul de vehicule pe care-l are acum. Uite că am trecut de jumătatea lui ianuarie şi n-a fost cazul de vreme foarte rea. Cu toate acestea, tragedii au fost. Au murit oameni de frig, în case neîncălzite. Au murit oameni care se încălzeau la aragaz. Au murit oameni de gripă, iar tot felul de viroze respiratorii ne chinuie de mai bine de două luni, spitalele limitează orele de vizită, se încearcă limitarea răspândirii. Cu puţine şanse, aş spune, dacă ne gândim cum se circulă, mai ales dimineaţa, cu mijloacele de transport în comun. După ce că sunt mai puţine curse, troleibuzele au fost scoase din joc, două zile la rând, de nişte avarii. Nu avarii la firul de contact, cum ne-am fi aşteptat, poate, ci avarii la reţeaua Apă Canal, asta miercuri, şi la un stâlp al Electrica, ieri. În acest din urmă caz, stâlpul a fost lovit într-un accident de maşină, miercuri seară, dar luni dimineaţă la 10 încă se lucra la el. De ce nu s-a intervenit încă de seara? N-o fi având Electrica echipe de intervenţie? Mi se pare greu de crezut, mai ales că, în anii anteriori, la viscol mare, munceau zi şi noapte să remedieze avariile de prin sate. Deci, se poate. De ce nu s-o fi putând şi când e vorba despre un stâlp din intersecţia străzilor Prelungirea Traian cu Brăilei, unde e haos dacă stai la oră de vârf cu utilajele pe banda întâi? De ce nu s-o fi repus pe poziţie în cursul nopţii un stâlp care alimentează troleibuzele? Aici, sincer, să fiu compania de transport, aş da în judecată Electrica şi i-aş cere daune interese, pentru contravaloarea biletelor care s-ar fi vândut. I-aş mai cere şi despăgubiri pentru pierderea capitalului de imagine, fiindcă, evident, cetăţeanul obligat s-o ia pe jos nu are sentimente de înţelegere profundă faţă de necazul companiei. Din păcate, nimeni n-o să dea în judecată pe nimeni. Asta fiindcă furnizarea de energie electrică, deşi se poate face prin mai multe companii, depinde de aceeaşi infrastructură. Cu alte cuvinte, e vorba despre un monopol. Transportul public e şi el monopol, corb la corb nu-şi scoate ochii, deci nu prea avem loc de întors. Bine că nu e şi viscol. Deocamdată.
Bine că sunt doar avarii, nu şi viscol Scris de Anca Spânu
