Chiriaşii-problemă şi statul impotent

Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Un apartament frumos, spaţios, bine situat, care aparţine Primăriei şi care, la o adică, ar putea fi locuinţă socială pentru o familie mai numeroasă este folosit de boschetari pe post de loc de camping şi WC public, fără ca autorităţile să poată face nimic.

Vecinii au ajuns la capătul răbdărilor, simţindu-se terorizaţi în propriile case, sume uriaşe de bani se adună în contul datoriilor pentru o casă în care titularul contractului de închiriere se pare că nu mai locuieşte acolo, efectiv, de ani de zile. Rezolvarea pare să fie la latitudinea instanţei, în casă nemaiputându-se intra până când Primăria nu are o hotărâre definitivă de evacuare a chiriaşului la mână.

Locatarii bun-platnici ai blocului cu pricina, unde ar mai fi şi alţi chiriaşi ai Primăriei, care nu sunt chiar la zi cu plăţile, pur şi simplu nu mai ştiu încotro să o ia. Şi nu au, efectiv, niciun instrument la dispoziţie. Ni se pare absolut inuman să li se reproşeze oamenilor, dinspre autoritate, că e vina lor că i-au dat drumul în scară fiului chiriaşului, care înţelegem că are nişte probleme, inclusiv de sănătate mintală, şi un comportament foarte volatil. Oamenii, până la urmă, se tem de el şi se tem pe bună-dreptate. Cum ar putea un simplu cetăţean să-i ţină piept unui element violent şi imprevizibil? Cum, dacă nici Primăria, care e proprietara spaţiului, nu reuşeşte să găsească o soluţie? Ce mi se pare de neînţeles este că, deşi situaţia aceasta nu e prima şi cu siguranţă nu este singulară, nu s-a găsit o variantă juridică de a include într-un act adiţional la contractul de închiriere nişte clauze clare privind buna convieţuire. Asemenea clauze ar trebui să poată fi aplicate şi în cazul proprietarilor, dar cu atât mai mult când este vorba despre chiriaşi. Îmi vine în minte distrugerea blocurilor G din Micro 19, unde mare parte dintre locatari erau, de asemenea, chiriaşi ai Primăriei. Îmi mai vine în minte cazul unei locatare din Micro 39, proprietară, în cazul acela, care ţinea în casă, în condiţii de igienă precară, un număr foarte mare de pisici, spre disperarea vecinilor. Iar exemplele ar putea continua, sunt sigură că avem cu toţii, când este vorba despre convieţuirea la bloc, faliţii noştri. Ideal ar fi ca toată lumea să înţeleagă că libertatea este dreptul oricui de a face exact ce vrea, fără să îngrădească libertatea celuilalt. Dar, cum nu trăim într-un societate ideală, până una alta, drepturile chiriaşilor statului ar trebui să nu le depăşească pe ale celorlalţi locatari. Iar autoritatea ar trebui să ia atitudine, nu după patru ani, ci după patru zile.

Citit 2428 ori Ultima modificare Marți, 19 Martie 2019 17:35

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.