Nu e zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu auzim (iar şi iar) de un nou accident rutier cu urmări tragice. Ziua şi accidentul mortal – asta-i... viaţa pe şoselele României. Cel mai recent exemplu este tragedia petrecută luni seara, în judeţul Buzău, când un microbuz plin cu pasageri a fost spulberat de tren pe trecerea de cale ferată. Patru morţi, treisprezece răniți, dintre care trei grav. Sărmanii oameni veneau tocmai din Germania să se bucure de sărbătorile de Paşti, de reîntâlnirea cu cei dragi de-acasă. Din păcate, neatenţia, sau inconştienţa şoferului au făcut ca unii dintre aceşti gălăţeni, vrânceni și brăileni să ajungă la spital sau acasă între patru scânduri. Ironia sorţii: să baţi un drum de mii de kilometri ca să mori, practic, acasă, atunci când mai aveai câteva zeci de minute de mers. În 2018, numai în primele 11 luni, în România, peste 1.600 de oameni au murit în accidente rutiere. Sunt sătucuri care au mai puţini oameni de atât. Tot anual, pe şoselele noastre se produc cam 7.500 de accidente rutiere. Dar să fie de vină numai infrastructura proastă pe care o avem? În topul cauzelor generatoare de accidente rutiere în 2018 au fost traversarea neregulamentară, neacordarea de prioritate pietonilor şi neacordarea de prioritate vehiculelor, dar şi viteza excesivă. Poate că ar fi cazul să umblăm şi la cauze, nu numai să constatăm efectele. Poate că ar trebui ca permisele de conducere să se acorde pe bune, după examene adevărate, unor oameni care ştiu să şi citească, nu numai să dea şpagă. Poate că ar trebui ca legislaţia rutieră să fie obligatoriu respectată de toată lumea, nu doar de „căţeluşi”, în timp ce „dulăii” cu bani sau cu relaţii scapă basma curată. Poate că dacă staţionezi într-un loc cu „Staţionarea interzisă”, ar trebui să nu pleci de-acolo fără o amendă, sau măcar cu o invitaţie lăsată sub ştergător de Poliţia locală.
În viaţă, înainte de toate, ceea ce te defineşte ca om sunt cei şapte ani de-acasă. La liceu, contează foarte mult ce ai învăţat în „generală”. Dacă arzi etapele, nu are cum să nu se vadă. La fel ar trebui să facem şi cu şoferii, şi cu pietonii. Să-i obligăm să respecte încă de la început până şi o „banală” trecere de pietoni, chiar şi într-un cătun dacă este cazul, să-i forţăm legal să o respecte, prin amenzi consistente... Să-i obligăm să respecte linia continuă, culoarea roşie a semaforului sau sensul unic, să-i obligăm să respecte fiecare literă a legii, pentru că altfel vom continua să rămânem în acelaşi punct unde suntem acum: la marginea şoselelor, plângându-ne morţii.
