Poate că ţara e veselă şi numai eu sunt depresivă. Poate că ţara e îndestulată şi numai mie mi se pare că a fost un Crăciun mai sărac decât altele.
Poate că românii sunt în siguranţă şi doar eu am văzut casele luate de ape şi păzite în noaptea sfântă de oameni îngroziţi că le pleacă avutul la vale.
În fond, de sărbători oamenii trebuie să sărbătorească şi nu e nimic anormal în faptul că aleşi sau alegători o fac lată prin diverse colţuri de Românie, atâta vreme cât e liber la sarmale, tobă şi caltaboş, iar colindătorii risipesc îngrijorările cu glasuri cristaline.
Ce dacă stă gunoiul stivă după blocuri, ce dacă străzile sunt păzite de munţi de noroi îngheţat şi plouă mocăneşte la final de decembrie ? Noi ne pregătim de paranghelion, asta vine de la paranghelie, un cuvânt cât se poate de cunoscut românilor în ultimele decenii maneliste ale tranziţiei noastre.
Ne pregătim şi de un an cu criză de-or să ne sară capacele, şi de concedieri şi disponibilizări, de bugete reduse şi taxe mărite, însă asta după ce vom ciocni un pahar de şampanie în noaptea dintre ani.
Iar unii au luat-o din vreme, să nu scape ocazia petrecerilor cu cântec, joc şi voie bună. Nu i-aţi văzut pe preşedinte şi pe premier cum dansau pe celebra deja melodie “S-o facem lată“? Se potriveau ca sacul şi cu petecul la ritmul şi mesajul cântecului.
Păi, n-au făcut-o lată? Au câştigat pe muchie de cuţit lupta la prezidenţiale, au ţara pe mâna şi mâna pe cuţit, cozonacul le aparţine, cine le mai poate sta în cale?
Au dansat, la aniversarea blondei de la Turism, acum trecută pe Dezvoltare, şi pe «Apa trece, pietrele rămân», cu aceeaşi pasiune dezlănţuită a celor care ştiu bine că nişte ani îmbelşugaţi îi aşteaptă, indiferent de la gura cui vor lua bucata de pâine. Circul să funcţioneze, că restul îl fac singuri.
Poporul creştin şi credincios a umplut bisericile cu rugi de pace, linişte şi trai normal. De îmbelşugare şi prisos nu mai vorbeşte nimeni. Au politicienii grijă să ne explice motivele pentru care o să ne mai fie o ţâră rău până să ajungem la binele promis de acum 20 de ani de zile.
Apropo, cele două decenii ale lui Brucan s-au terminat, ce profeţie mai urmează? Şi cine o va face? Băsescu?
Dar să revenim, de aceea se şi ţin politicienii de chiulabale. Să se recreeze bieţii oameni după atâta nesiguranţă, nervi şi tensiune cât au acumulat în campania electorală.
Ce, uşor le-a fost ? La toţi, fără deosebire. S-au străduit care, ce şi cum să fure din voturile noastre, care, ce şi cum să acopere frauda ca să pară rezultatul mai uscat, mai curat, numai bun de pus în rama noii guvernări.
Nu contează că miniştrii sunt tot ăia, că s-au murdărit într-un loc ca să intre acum neprihăniţi în altul, victoria merită un dans pe cinste şi o cântare pe măsură.
S-o facem lată! La paranghelion. Ăştia suntem, asta am votat, asta avem. O ţigăneală neaoş românească ne aşteaptă să-i dăm cep lui 2010.
