„În fundul gol, dar cu ceas la brâu”, vorba bunicii mele, mi-a venit în minte când, încercând să respir aerul fierbinte şi greu din autobuzul vechi cu care călătoream, am dat cu ochii de o minunăţie teleportată, parcă, direct din viitor: un validator, componentă a sistemului de ticketing. Ştiam ce este, ba chiar l-am văzut pus în funcţiune, în sala mare de şedinţe a Primăriei, însă restul călătorilor îl priveau care curioşi, care amuzaţi. Ba chiar o adolescentă i-a tras şi o poză între două selfie-uri, ca să aibă ce posta pe Facebook ori pe Instagram.
Tehnologia de ultimă generaţie – autorităţile promit că vom avea cel mai modern şi mai performant sistem de ticketing – contrasta izbitor cu muşamaua ruptă şi cârpită a scaunului, din care se iţea buretele şezutului, vechi de când lumea. Aşa cum rezona ca nuca în perete cu vechile compostoare, în compania cărora am remarcat validatoarele montate în alte autobuze. Tot vechi, şi tot SH.
Departe de mine vreun gând ofensator la adresa mult-aşteptatului sistem de „Furnizare a Sistemelor de Colectare Automată a Tarifelor de Călătorie, de Informare a Pasagerilor şi de Management al Flotei de Vehicule pentru Municipiul Galaţi” (e-ticketing) care ar urma să devină operaţional din această toamnă! Mai ales că nu va mai fi realizat pe credit de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, aşa cum reuşise să-l contracteze iniţial fostul primar Marius Stan, ci cu bani europeni, graţie finanţării contractate de actualul primar Ionuţ Pucheanu.
Însă în condiţiile unui transport public local care abia-şi mai trage sufletul, şi care a intrat şi în vacanţă, sistemul ultraperformant pare o tichie de mărgăritar pusă pe capul chelului.
Desigur, o să avem şi autobuze mari şi midi, nou-nouţe, aşa cum avem şi troleibuze! Aşa cum vom avea şi tramvaie! Doar că o să mai dureze! Şi, până când o să ne fie bine, deocamdată ne este foarte rău.
Rău cu un transport depăşit de situaţie, cu mijloace de transport care cad pe drum, care întârzie sau nu mai ajung deloc la destinaţie. Şi, mai grav, pentru care nu există rezerve ca să poată fi înlocuite. Despre sauna asigurată de transport, despre înghesuială, mizerie şi nesimţirea călătorilor, prefer să nu vorbesc.
Pentru că îmi sar în ochi alte bube: spaţiile verzi şi parcurile îngropate în bălării, gropile care răsar zilnic, Dunărea înecată în gunoaie şi plaja care de ani buni ne este prezentată drept viitor aquapark! Un viitor care se tot îndepărtează, în vreme ce Galaţiul devine, cu fiecare zi care trece, un oraş tot mai rupt în fund. Şi nici măcar nu-i merge ceasul de la brâu…
