Vine cineva din America şi povesteşte perplex cum ştiu cei de peste Ocean să plătească atunci când greşesc. Uite, aşa de clare sunt regulile şi de mari amenzile, că vai de capul lor dacă nu se conformează.
Ce, sunt ăia mai breji decât noi? Sunt făcuţi din alt aluat? Nu, oameni sunt şi ei şi greşeala este umană. Aşa că legea stă deasupra lor ca paloşul nostru milenar şi cum greşeşte unul, cum pac la beregată!
Nu mai vorbeşte nimeni, nu dă telefoane la şef, cumătru sau nevastă, nu are relaţii la primărie sau la partid, cotizează şi gata. Altfel, dracu’ îi ia!
Ori credeţi că acolo stau, de exemplu, politicienii cu doctrina sub pernă şi citesc din ea înainte de culcare? Că s-au născut de stânga în familie şi mor cu stânga de gât? Sau că în momentul în care sunt de dreapta nu se lasă îndulciţi de oarece proiecte sociale şi nu le face cu ochiul un loc la alegeri pe listele stângii?
Însă, numai ei ştiu ce visează noaptea şi cam cum ar trăda, dacă li s-ar oferi ocazia. Dar legea nu-i lasă. Dacă greşesc, plătesc. Şi nu ca la noi, le cântă vreun ziarist la ureche sau scrie ceva ce azi se citeşte, mâine se uită. Nu, ei ies din politică definitiv, ca şi cum n-ar fi fost pe acolo.
La ei, demisia e demisie, impozitul impozit şi, când e să dai seama de avere, nu zici că ai uitat să faci declaraţia. Calci strâmb, dai banul. Plata jos şi consideraţia. De aceea stă omul cuminte, la locul lui, şi nu trece de pe o bandă de circulaţie pe alta, dacă ştie că nu are voie.
Însă, românul pricepe chestia asta numai în deplasare, în străinătate. Acolo nu fumează unde n-are voie, nu scuipă pe jos şi nu face pauza de masă de trei ceasuri. Acasă e ca maimuţa. Se strâmbă la lege, la reguli, la vecini şi la viaţă.
Se contorsionează de parcă ar fi pe sârmă şi ar duce-o tot într-un circ. Se iau oamenii unii după alţii, care sus, care jos, în loc să judece cu mintea de la purtător.
Nu-i vedeţi pe politicieni? Azi sunt de stânga, mâine de dreapta şi pentru o pauză de doctrină acum trec prin grupul de independenţi? Brusc nu mai au culoare politică, după ce şi-au văzut sacii în car. Legea o fac ei, şi tot ei o desfac.
Puţin le pasă dacă e bună sau proastă. Dacă le serveşte lor interesele, poate să funcţioneze doar câteva zile, după care, potopul… Când îl prinzi pe unul cu ocaua mică, te face din vorbe, te întoarce ca la Ploieşti, de zici că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.
La noi, legea e făcută să fie încălcată şi toată lumea ştie chestia asta mai bine decât ştie limba română. Nu zicea aia mică a lui Băsescu de taică-su, cum a angajat-o într-un loc prietenos, că e normal ca părinţii să-şi ajute copiii.
Păi aşa face toată lumea, calcă pe cadavre doar să obţină ce vrea. Şi copacii sunt plini de maimuţe care se zbenguie liber, azi sunt roşii, mâine portocali, azi suferă, mâine râd de vecinii de creangă, azi primesc amenda, mâine fac contestaţie şi n-o plătesc neam.
Românul una votează şi alta comentează, una vrea şi alta cere, una ştie şi alta face. Curată junglă!
Indignarea interlocutorului ar fi fost perfectă şi într-adevăr moralizatoare dacă, după ce şi-a vărsat năduful, n-ar fi aruncat conţinutul scrumierei din maşină exact în mijlocul drumului, trântind apoi şi o înjurătură în urma celui care se arătase deranjat de uşa deschisă a autoturismului.
Că aşa e la noi. De ce am schimba ceva numai pentru că la alţii e altfel?
Nota autorului: Orice asemănare cu cineva cunoscut dumneavoastră este pur întâmplătoare.
Sau nu?
