Schimbarea proprietarului combinatului din Galaţi, trecut de la ArcelorMittal la Liberty, s-ar putea caracteriza, foarte simplist, astfel: Combinatul şi-a schimbat indianul. Pentru că atât Lakshmi Mittal, fostul proprietar, cât şi Sanjeev Gupta, actualul, au origini indiene, după cum le-o arată clar şi numele, deşi ambii au dobândit cetăţenie britanică şi s-au extins la nivel global. Numai că, în actualul context economic internaţional, nimic nu mai poate fi judecat simplist. Vrei, nu vrei, la acest nivel de producţie, eşti actor într-o competiţie cu jucători de pe tot mapamondul, chiar dacă nu ai aceleaşi condiţii ca ei.
Unul din marile avantaje ale firmelor din România, în competiţie cu cele din alte ţări, l-au reprezentat, timp de ani de zile, salariile mai mici care se plătesc aici. Încet-încet, acest avantaj începe să dispară. Sursele de informare sunt tot mai multe, comunicarea devine instantanee, românii au aflat cum şi pe ce bani se lucrează în alte ţări şi nu mai sunt dispuşi să accepte salarii de nimic. Vrei performanţă, plăteşti pentru performanţă - acest lucru ar trebui să-l înţeleagă şi patronii din România, pentru că zilele în care sintagma „Nu-ţi convine salariul, eşti liber, mai sunt zeci care aşteaptă la uşă” era adevărată s-au dus de mult. Or mai fi şi acum zeci care aşteaptă la uşă, dar foarte puţini dintre aceştia sunt calificaţi pe meseriile cerute. „Meseriaşii” au plecat afară, unde, chiar dacă munca e grea, salariile sunt salarii.
În cazul combinatului siderurgic de la Galaţi, acest avantaj al salariilor mai mici ca în Vest este pus în pericol de preţul energiei din România, unul dintre cele mai mari din toată Europa. Săptămâna trecută, într-o conferinţă de presă, Sanjeev Gupta spunea că, pentru o unitate de producţie aluminiu din Franţa, plăteşte curentul de trei ori mai ieftin decât în România. Exemplul este unul ok, chiar dacă nu şi cel mai bun. Franţa este ţara care se bazează în cea mai mare măsură pe energia nucleară. Trei sferturi din electricitatea furnizată de compania de stat provine de la cele 58 de reactoare nucleare de pe tot cuprinsul Hexagonului. Dar chiar şi fără comparaţia cu Franţa, situaţia este reală: în România, preţul curentului electric este aberant de mare.
Aici, guvernul României poate şi trebuie să aibă un cuvânt de spus. Mai ales că, aşa cum spunea şi Ionel Borş, la aceeaşi conferinţă, Comisia Europeană permite marilor consumatori de energie să-şi recupereze, până în anul 2020, o parte din taxele pe emisiile de carbon. În 15 ţări din UE, această prevedere se aplică, la noi, nu. Guvernul spune că ştie situaţia şi că face toate eforturile ca situaţia să se rezolve. Va avea noul indian de la combinat mai mult succes decât cel vechi?
