Trei decenii de ziare şi o zi

Evaluaţi acest articol
(5 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Să faci, de şase ori pe săptămână, câte un ziar timp de 30 de ani nu e puţin lucru. Uneori, doar când mă gândesc la numărul ediţiilor la care am contribuit direct şi personal, în ultimii 20 de ani, mă apucă ameţeala. Când ştirile vin buluc peste tine, când suferinţele oamenilor îţi pun noduri în gât, când eşti indignat din cauza delăsării vreunui funcţionar public sau te bucuri alături de echipa preferată pentru vreo victorie sportivă, timpul trece repede, mult prea repede. Când trebuie să faci ziarul, deşi te dor toate pe dinăuntru, timpul pare că se târăşte. În vastitatea istoriei, 30 de ani înseamnă puţin, abia o picătură de timp, abia o cută a unei pagini de cronică. Dar cât de mult înseamnă aceşti primi 30 de ani de democraţie, cât de mult înseamnă pentru "Viaţa liberă", pentru noi şi pentru urbe! Ziarul suntem noi, cei care îl facem acum, sunt cei care l-au făcut înaintea noastră şi, sperăm noi, cei care se vor bucura de aniversările sale şi peste încă 30 de ani. Evident, "Viaţa liberă" trăieşte prin cititorii ei, datorită lor şi pentru ei stăm "pe baricade", cum frumos a spus decanul nostru de vârstă, nea Gigi Arsenie, de atâta amar de vreme. Nu e mereu uşor, dar e mereu frumos. Momentele definitorii pentru un ziar sunt multe, dar istoria tinde să îi menţioneze doar momentul apariţiei şi pe cel al dispariţiei din peisajul gazetăresc. Din fericire, "Viaţa liberă" este încă în prezentul istoriei şi îi doresc să rămână cât mai mult aşa. Îmi amintesc o seară agitată, la puţin timp de la preluarea ziarului de către actualul acţionar, Marian Băilă. Venise mai pe seară prin redacţie, fiindcă tocmai treceam pe platforma electronică şi voia să vadă cum ne descurcăm, mai ales că ne dăduse un termen strâns de conformare. Noi am reuşit, deşi foarte târziu în noapte, să facem lucrurile să meargă. Şi, deşi atunci nu a spus-o, am aflat mai târziu că fusese uimit că ne-a ieşit "din prima". Cam aşa stau lucrurile la ziar: nu prea ai timp de repetiţii. Evenimentele nu aşteaptă să greşeşti întâi, iar dacă ai greşit, nu prea mai ai ce face, decât să recunoşti şi să-ţi rogi cititorii să te ierte. Asemenea momente au fost, din fericire, rare în ultimii 30 de ani, fiindcă mereu ne-am luptat să fim primii, dar fără să facem rabat la calitate, într-o lume în care de multe ori informaţiile nu se mai verifică din trei surse. La "Viaţa liberă", o facem. Chiar şi de 30 de ori, dacă e nevoie.

Citit 955 ori Ultima modificare Duminică, 22 Decembrie 2019 20:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.