Nu mai e mare scofală să ai cont pe o reţea clasică de socializare sau să comunici prin super-uzitatele canale de mesagerie. Puştii de azi sunt abonaţi la aplicaţii pe care le descoperă singuri, la foc automat, depăşindu-şi părinţii care află de nocivitatea „găselniţei” abia când efecte grave şi periculoase încep să apară.
Aparent inofensive, determinând creativitatea şi dezinhibarea tinerei generaţii, impulsionându-i chipurile să socializeze, ca precursoare ale clasicelor reţele de socializare rezervate, oficial, celor mari, aplicaţii de tot felul sunt la un click distanţă de orice puşti care are smartphone cu internet. Din propriile experienţe sau aflând de la alţii, puştii deprind cu viteza luminii îndemânarea de a se abona la tot felul de reţele, de a-şi face conturi, profiluri, totul din dorinţa de a fi ca „ceilalţi”, de a se afirma şi de a primi aprecieri. Scăpaţi de sub controlul strict al celor mari, mulţumiţi mai degrabă că puştiul stă cuminte şi nu face (aparent!) probleme care să amplifice şi mai tare stresul cotidian al părintelui stresat de muncă, bani, casă şi alte probleme, juniorii progresează şi se implică, adânc, în veritabile cercuri vicioase, cărora nu le văd pericolele ascunse sau dacă le resimt, nu mai sunt în stare să le evite. O adolescentă de 13 ani din Schela este doar una dintre miile de fete căzute pradă mirajului tehnologic, pentru care distracţia aparent inofensivă de a avea cont pe Tellonym – aplicaţie care permite interconectarea membrilor fără numere de telefon sau alte elemente particulare – s-a transformat în cel mai crunt coşmar. Aşa cum alte adolescente cad victime fie proxeneţilor, care le „agaţă” cu minciuni pe reţelele de socializare sau le transformă în arme de şantaj, tânăra elevă, copil cu părinţi şi acoperiş deasupra capului, fără grija zilei de mâine, a picat în tentaculele nevăzute ale unui „terorist”. Plăcerea de a comunica cu ştiuţi sau neştiuţi pe o aplicaţie ce se poate descărca foarte simplu s-a mutat la poliţie, loc de unde copila şi a sa familie speră să-şi afle liniştea. Din spatele unui cont, un personaj foarte probabil din vecini, care îi ştie orice mişcare, îi face viaţa un chin cu ameninări cumplite, despre care nimeni nu poate şti dacă pot fi catalogate ca simple vorbe sau ca expresii ale unor viitoare acţiuni. Oricum ar fi, în astfel de situaţii, tentaţia de a descoperi se poate trasnforma, pentru copiii noştri, într-o teroare. La fel de simplu ca glisatul cu degetul pe ecranul unui telefon care nouă, adulţilor, ne scapă de grija odorului poate prea curios, prea obraznic, prea incomod.
