Spitale avem (ce-i drept unele din ele de pe vremea bunicii), dotări de ultima generație avem, microbi în spitale... avem berechet. Și nu spun asta doar așa ca să mă aflu în vorbă, ci pentru că, în urmă cu două săptămâni, am fost nevoită să vizitez pe cineva internat la una dintre secțiile Spitalului Județean din Galați. Astfel, am constatat că proverbul cu gardul vopsit care ascunde leopardul cam jerpelit pare că a fost inspirat de la noi.
Este greu de descris în cuvinte sentimentul pe care îl ai când intri pe poarta unității spitalicești. Un aer de antichitate te curpinde imediat ce faci primii pași și te însoțește peste tot. Dacă mie, ca aparținător, mi-a fost greu să respir aerul care dintre zidurile unității spitalicești, mă gândesc cât de greu trebuie să le fie bieților oameni care sunt internați. Nu mai aducem în discuție starea deplorabilă a lifturilor și vopseaua de pe pereți care a fost înlocuită doar acolo unde a fost scrijelită, dar care poartă cu mândrie pecetea timpului.
Și dacă am putea trece peste toate aceste aspecte inestetice ori peste atitudinea unora dintre angajați, care se cred superiori doar pentru că lucrează acolo, timpii mari de aștepare la triaj până ajungi să intri pe secție unde ar trebui să beneficiezi de tratament medical, toate aceste aspecte transformând unitatea spitalicească, deşi dotată, după cum se laudă unii, la standarde ocidentale, într-un fel de spital al groazei.
Cam aceasta a fost și reacția cititorilor noștri după ce am scris, în august, despre vizita ministrului Sănătății la spitale și am făcut publice cuvintele de laudă ale acestuia. Cineva chiar sugera ca domnul ministru să încerce, anonim, să se programeze pentru o consultație la Policlinica Spitalului Județean sau să rămână internat o zi și să mânânce din mâncarea pe care o primesc bolnavii. Atunci poate domnul ministru ar fi realizat că ne aflăm undeva la nivelul anilor '80 și nicidecum în 2025.
Nu contestăm dotările cu aparatură medicală din cea mai performantă, dar degeaba le avem, dacă accesul la acestea este dificil spre greoi, dacă deficitul de medici specialiști este în creștere, iar atitudinea pesonalului, medical sau nu, nu se ridică și ea la standarde occidentale.
Sperăm totuși că modernizarea clădirii Județeanului, încă în curs, va aduce cu sine și schimbarea de atitudine a personalului și simplificarea accesului la această aparatură modernă, fără să mai fie nevoie să suni zile la rând pentru a obține o programare.
Iniţiativa autorităților locale de a aduce aparatură nouă și modernă este lăudabilă, dar, pentru ca Spitalul Judeţean, şi nu numai acesta, să funcţioneze cum trebuie, este nevoie de o operaţie pe cord deschis şi la capitolul direcţiune. Fiindcă, nu-i aşa, de la cap pleacă problemele...
