Când se suie scroafa-n pom

Evaluaţi acest articol
(25 voturi)

"Politicienii sunt ca porumbeii! Când sunt jos, sunt blânzi de-ţi ciugulesc din palmă. Când ajung sus, ţi se găinăţează-n cap", e o glumiţă care circulă pe Facebook în fiecare campanie electorală. Amuzantă sau nu, are partea ei de adevăr, dar şi de exagerare. Când ajung sus, adică la putere, politicienii continuă să ciugulească. Dar nu ca porumbeii, ca ulii: din buget, din buzunare, din contracte publice, din speranţele noastre… din viitorul care ni se tot amână.

De când sunt în presă, am asistat la mărirea şi decăderea multor politicieni. I-am văzut calzi şi sociabili, modeşti şi înţelegători, rezonând cu fiecare vorbă sau doleanţă a cetăţeanului. Unii erau atât de „naturali” încât nici nu-ţi dădeai seama că mimează că le pasă. I-am văzut apoi sus, urcaţi pe meteorice sau închipuite piedestale. Fie pentru că au prins o sinecură, fie pentru că au câştigat un mandat, fie pentru că partidul lor e la conducere. O mai ştiţi pe aia cu "Ciocu’ mic, că acum noi suntem la putere!"?. Involuntară sau bine ticluită, celebra replică rostită de o fostă parlamentară PDL, Anca Constantinescu, este chintesenţa unui mare adevăr. Aroganţa, duplicitatea, minciuna, puterea nemăsurată, tupeul vecin cu nesimţirea le acaparează personalităţile de nu-i mai (re)cunoşti. Şi i-am văzut apoi prăvălindu-se în mocirla din care s-au ridicat otrăvind totul în jur. Să dau nume? Radu Mazăre, Liviu Dragnea…

Dar să revin pe meleagurile noastre dunărene. Asist, de o bună bucată de vreme, la o pseudo-campanie electorală. Candidaţi anunţaţi, lansaţi, aspiranţi sau închipuiţi se tot înfoaie precum cocoşii prin conferinţe de presă, declaraţii, drepturi la replică. Deunăzi, un lider a vorbit minute în şir despre marile realizări ale partidului său încât mi se părea că asist la o şedinţă internă, nu la o conferinţă de presă. Răspunsuri laconice sau în doi peri date jurnaliştilor „agasanţi”, care pun întrebări "inutile", refuzuri de a mai răspunde acolo unde a început deja miroasă a minciună şi, la finalul apoteotic, un comentariu nedemn, ca să nu spun jignitor la adresa fostului lider politic căruia lideraşul de azi îi datorează ascensiunea. Fost lider căruia astăzi, intrat într-un con de umbră - meritat sau nu, i se ironizează vârsta şi experienţa de către discipolul cel nerecunoscător. Trist.

„Când se suie scroafa-n pom”, mi-a sunat în minte refrenul lui Tudor Gheorghe. Şi atunci am înţeles că unii dintre porumbeii care ciuguleau din palmă mai ieri s-au porcit de-a dreptul. Şi când se suie „suina”-n pom, cine tace nu e om!

Citit 2055 ori Ultima modificare Marți, 11 Februarie 2020 18:05

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.