Potrivit declarațiilor din sfera medicală, nu am ajuns încă în punctul maxim al valului de îmbolnăviri. Cum ar fi, răul cel mare abia urmează. De aceea, este cu atât mai important să respectăm condițiile autoizolării, pentru ca în spitale să ajungă cât mai puţini dintre noi. Din punct de vedere economic însă, efectele sunt deja extrem de vizibile şi foarte serioase. Imposibilitatea deplasării libere şi necesitatea lipsei de contact social au determinat închiderea pe termen încă necunoscut a multor afaceri, iar alte sunt forţate să trimită oamenii în concedii sau în şomaj. La nesiguranţa pe care cu toţii o resimţim, din cauza pericolului de infectare cu coronavirus, la stresul provocat de posibilitatea ca persoanele dragi nouă să se îmbolnăvească, se adaugă nesiguranţa zilei de mâine. În doar două zile, la AJOFM Galaţi au ajuns atâtea solicitări diverse pe e-mail, încât acesta s-a blocat. Circa 1.200 de gălăţeni sunt deja afectaţi de diverse forme de disponibilizare, iar alte măsuri similare au fost deja anunţate, inclusiv de către mari angajatori, precum Damen şi Liberty.
Toată societatea, în ansamblul ei, este profund zdruncinată. În faţa pericolului, indiferent de natura lui, oamenii reacţionează aproape sub impulsul instinctelor primare, dintre care cel de autoconservare este cel mai puternic. Ne dezumanizăm din ce în ce mai mult, poate acesta este pericolul cel mai mare. Izolaţi, lipsiţi de contactul social, atât de important pentru păstrarea calităţilor noastre umane, ne pierdem direcţia, ne uităm valorile. Uităm să mai fim oameni. Lăsăm să ne conducă frica de a muri, frica de rămâne fără pâine, frica de a nu putea să avem grijă de cei dragi. De aceea apar situaţii precum cea a asistentei căreia i s-a aruncat clor pe uşa apartamentului, de aceea se adâncesc suspiciunile între vecini, chiar oameni care niciodată nu îi pândeau pe ceilalţi ajung să facă de pază la vizor, iar conflictele pot izbucni din orice. Uităm că, până la urmă, modul în care ne comportăm acum, într-o situaţie de criză, ne va defini şi după ce criza va fi trecut. Acum dăm măsura propriei noastre capacităţi de adaptare, a modului în care ştim să fim oameni, chiar şi atunci când ne este greu. Cât de flexibili suntem, la cât de multe dintre lucrurile cu care eram obişnuiţi putem renunţa, dacă ne putem reorienta profesional, dacă suntem capabili să facem faţă presiunilor psihice, emoţionale şi economice ale momentului în care ne aflăm. Uşor nu este pentru nimeni, iar greul pare că de-abia de-acum vine.
