A venit și momentul mult așteptat de antreprenorii din industria ospitalității și nu numai. De Ziua Internațională a Copilului se redeschid și localurile în aer liber, mai pe românește, terasele. Cerințele din normele metodologice sunt destul de limpezi și de drastice. Se montează dispozitive de igienizare, chiar cu substanțe biocide, se mută mesele și se reorganizează scaunele pentru că, între mese, trebuie să existe, fără discuție, o distanță de doi metri. Problema e că la terasă ”simțirea” de bine, mai ales vara, implică și întinderea scaunelor între mese. Unde mai sunt cei doi metri atunci, se întreabă, retoric, patronii? Pe de altă parte, ne întrebăm și noi cum ar fi distanțarea socială în toaletă... De altfel, nici solicitarea păstrării unui metru și jumătate între ocupanții scaunelor de la aceeași masă nu prea pare... fezabilă. Cât de mare ar trebui să fie masa pentru ca cei patru ocupanți ai scaunelor să poată păstra distanța impusă de normele sanitare?
Tot în ”zona gri” a cerințelor destul de draconice se înscrie și cea a întocmirii registrelor de evidență a rezervărilor. Este binecunoscut faptul că atunci când se face o astfel de rezervare telefonică, de obicei clientul se prezintă cu prenumele și lasă doar un număr de telefon. Practic, ar însemna ca, la sosirea în local, angajații terasei să completeze în acel registru date cu caracter personal cu privire la clienți, lucru ce contravine normelor de protecție impuse de legea GDPR. Mai mult, excepția de la regula un metru și jumătate între scaune este aplicabilă persoanelor din aceeași familie, cu același domiciliu. Bun, dar ce ne facem cu concubinii care locuiesc împreună, dar nu pot demonstra cu acte acest lucru? Doar nu îi putem transforma pe angajații teraselor în detectivi. Una peste alta, impunerea unui număr cât mai ridicat de restricții ar putea conduce la stresul de a merge la terasă, când, de fapt, scopul acestor socializări este, dimpotrivă, cel de relaxare.
Păi și atunci, cum la plajă încă nu prea e de mers, din cauze obiective, meteorologice, poate ar fi mai bine să ne propunem doar o plimbare în parc, cu copiii, de ziua micuților. Dar ce be facem dacă ne este sete după plimbare? Iar intrăm în case?
