Dar poate că eu nu vreau sa mor!

Evaluaţi acest articol
(29 voturi)

Oricum, nu acum, şi nu din cauza ta, a celui care nu crezi în Covid, sau crezi ca e o simplă răcală care vine şi trece, sau că orice am face toţi "o s-o luăm"! Să fim înţeleşi. Nu sunt o adeptă isterică a măsurilor de precauţie şi nu cred în beneficiile unei distanţări sociale excesive. Vreau să-mi văd părinţii şi să-i pot îmbrăţişa fără teamă pe cei dragi. Dar când văd inconştienţa cu care stau umăr la umăr şi nas în nas, ştiuţi cu neştiuţi, adunaţi de prin diverse colţuri, prin toate locurile, expunându-se haotic unui risc evident, chiar că mă întreb dacă nu cumva am înnebunit ca specie.

Negarea unei evidenţe este un fel de armă de autoapărare în faţa unui pericol pe care nu suntem capabili să-l gestionăm, sunt de părere psihologii, care atrag atenţia că un fenomen de ignorare în masă a unui pericol este un mare semn că ne aflăm în pragul unei depresii generalizate. Stresaţi şi tot mai puţin empatici, suntem loviţi de un fenomen de "durere la bască", sau de "ce-o fi o fi". Că se întâmplă cu noi sau cu alţii, prea puţin ne pasă. Că ne îmbolnăvim, că suferim, că murim, tot aia. Ei bine, nu e. Se vede clar, şi nu doar la noi, că atâta vreme cât îi dai omului acces la liberul arbitru, face ce e mai rău, pentru sine şi pentru cei din jur. Se înghesuie la terase, stă ciotcă în atobuz, cu masca la bărbie, face hore pe litoral ori se prinde ca lipitoarea la cozi, de unii pe care nu îi ştie nici după nume, nici după loc. Autorităţile năuce asistă la efectele măsurilor de relaxare şi contabilizează, cu un plus continuu, numărul bolnavilor. Care creşte de la o zi la alta. Pe de altă parte, cu un minus continuu, se marchează numărul paturilor goale din spitale şi al medicilor care să-i îngrijească pe cei cu Covid sau fără. Situaţia e atât de gravă încât cu greu poate fi percepută la adevărata ei dimensiune. Nu pătrunde prin grupurile atât de straşnic înţesate în jurul meselor de şah, pe la terasele unde alde gură-cască îşi fac veacul lângă o bere sau în orice loc de agrement unde adunarea este permisă.

Să ştiţi, oameni buni, că, printre noi, sunt unii norocoşi care poartă virusul, nu ştiu şi, da, îl transmit. Unuia mai firav, care poate pierde lupta si care, la rândul lui, îl dă mai departe. Şi tot aşa. Nu e drept să alegeţi voi, cei care negaţi sau vă credeţi invincibili, dacă eu vreau să trăiesc sau nu vreau să-mi văd apropiaţii murind. Pentru că voi mureaţi dacă nu socializaţi, mureaţi dacă gândeaţi, mureaţi dacă simţeaţi.

Citit 3090 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.