În ţara lui „goagăl”, intrată în Uniunea Europei unite sub stindardul „succesurilor” tinerei generaţii române, care are „accesuri” asigurate la scara puterii în ziua de astăzi, stâlcirea prin cotonogire a limbii române s-ar putea înscrie lejer în „almanahuri”, fără „permisuri” speciale.
Să luăm aminte şi să ne bucurăm de modul original şi tandru în care „editează fraze” şi înţelepciuni reprezentanţii noştri, şcoliţi la doi şi-un sfert sau prin universităţile particulare, unde cartonul e mai scump decât energia folosită de ei pentru acumularea cunoştinţelor.
Stindardul mutilării involuntare, dar tenace, a limbii române l-a ridicat cât de sus a putut EBA, copila trimisă de poporul român să-şi fluture european pletele băsesciene la Bruxelles.
Pe plaiul mioritic a rămas, însă, „Vanghele care este”, verde ca bradul şi cunoscător al celor lumeşti prin cotloanele partidelor. Şi mulţi alţii ca el.
Între timp, precum contribuabilii ieşeni buluciţi din spirit de turmă la cumpărături ieftine şi rapide, s-au molipsit de neputinţa verbală şi guvernanţii, în frunte cu Boc cel mic, dovadă că neştiinţa e o boală care se ia şi al cărei leac nu se mai fabrică în România zilelor noastre.
Inocenţi şi pudici ca nişte floricele, membrii guvernului reclonat de vreo patru ori au dat, fără „permisuri”, cu oiştea în gardul exprimării chiar pe meleagul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, dar şi al lui Eminescu şi Creangă, fără să se smerească defel.
În schimb, şi-au luat măsuri ca populaţia sub 12 ani să nu fie lezată vizual, în transmisiile de la faţa locului, de imaginea unei cetăţence goală-puşcă, întinsă, zice-se artistic, pe un perete din Aula Universităţii unde se desfăşura şedinţa de guvern.
Aşa că i-au pus ei şi poporului român, la fel de gol şi neştiutor, cearşaful în cap să nu mai vadă „eşecele” în lanţ ale unei guvernări haotic itinerante.
Cu prosopul pe ţambal, cârpa pe ochi şi viitorul asigurat la cules de căpşuni în Spania, naţiunea se poate bucura în linişte de ştevie şi urzici, poate fi mândră de miliardarii din Top 300 şi poate strânge cureaua pentru plata împrumutului la FMI.
„Prima prioritate” ar fi, după bunul exemplu protestatar al gălăţenilor, ca pensionarii să se încoloneze singuri şi să parcurgă, secondaţi de forţele de ordine, drumul către cimitire.
Ce să mai caute în faţa prefecturilor, care e… pe din dos, dacă acolo oricum nu le măreşte nimeni pensiile?
Tinerii îşi pot pune „trendi” gentuţele de firmă în cap, precum Monica lui Irinel, sau se pot angaja, fără cuvinte, că astea „doare”, în meciuri de box cu sânii goi, pentru creşterea ratingului la ore de vârf şi de maximă audienţă.
În ţara lui Bercea Mondialul, sub lozinca „muşchii mei minte nu are”, strânsura politică agramată dar vigilentă înregistrează „succesuri” în lanţ la cositul cu camera de luat vederi, cântatul în studio şi mişcatul din şolduri pe treptele de la Cotroceni.
Iar poporul „coplăteşte” en gros şi en detail.
Flăcărica lui State, un celebru personaj devenit legendar prin „telenoveaua” cu acelaşi nume, a devenit sub ochii noştri Madam la Flame şi plânge pe umărul bietului popor român, care trăieşte prost dar simte monstruos, european, planetar că locul său în ierarhia naţiunilor este subminat de forţe oculte.
Suntem leagănul civilizaţiei orientale din Europa, sau occidentale din Balcani, cum vreţi să o luaţi.
În aşteptarea recunoaşterii valorii noastre universale şi a declarării limbii române, cu „succesurile”, „permisurile”, „eşecele”, „almanahele” şi „accesurile” ei „cool”, ca limbă de circulaţie mondială, ne ţigănim naţional şi internaţional, cultural, economic, social, dar mai ales politic şi guvernamental, la uşa istoriei, după niscai covrigi pentru coada tuturor patrupedelor de pe plaiul mioritic.
Care, în curând, vor vorbi româneşte mai bine ca noi.
