Prea puţin, prea târziu...

Evaluaţi acest articol
(35 voturi)
4 comentarii

Au trecut aproape cinci ani de când am pierdut-o pe mama. S-a întâmplat brusc, nedrept de rapid şi, printre toate suferinţele inimaginabile pe care boala le presupune, mama a trebuit să se confrunte şi cu furtul tuturor documentelor. Era internată la Spitalul Militar, mă condusese până la uşa exterioară a secţiei, iar în timpul respectiv, cât colega ei de salon era în toaletă, un individ s-a strecurat şi i-a furat de sub pernă portofelul şi telefonul. Telefonul furat a însemnat că, practic, mama nu a mai putut să ia legătura cu o parte dintre prietenii ei, iar pe mulţi dintre ei nici măcar nu am avut cum să-i anunţăm că s-a stins. Am făcut atunci sesizare la poliţie, existau şi camere, dar hoţul nu a fost prins, iar când, după moartea mamei, am fost întrebată dacă mai vreau să dau încă nu ştiu ce declaraţie, am spus că e prea târziu. 
Bani prea mulţi nu avea în portofel, dar a rămas fără acte, ceea ce a însemnat să i se facă, în spital, fotografii pentru cartea de identitate, şi să facem demersuri pentru un nou card de sănătate. Funcţionarii din respectivele instituţii au fost oameni, au înţeles situaţia şi au făcut ceea ce depindea de ei. Cu toate acestea, cardul de sănătate, de exemplu, a sosit prin poştă după mai bine de două luni, când era prea târziu. 
Cu puţin timp înainte de a ieşi la pensie, mamei, care era profesoară, i-a fost tăiat salariul cu 25 la sută (evident, măsura s-a aplicat tuturor bugetarilor). Deşi a acţionat statul în judecată, cu sprijinul sindicatului, câştigând procesul, tăierea aceea a însemnat o pensie mai mică, iar banii care i se datorau nu au ajuns la ea toţi odată, ci în rate. Nu a mai apucat să vadă decât prima rată. Celelalte au sosit, dar pentru ea era prea târziu. 
Ieri, când am aflat că judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au pus punct în dosarul ”Aviasan”, în care au fost anchetaţi, printre alții, fostul deputat Mihail Boldea și procurorul Costache Roșca, am avut exact acelaşi sentiment că deciziile vin cu o întârziere care le face aproape inutile. După 13 ani de la petrecerea faptelor, timp în care multe s-au şi prescris, şi șapte ani de judecată, dintre care patru petrecuți doar la Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul a fost finalizat cu multe achitări și cu pedepse suspendate de la executare. Şi am exact aceeaşi reacţie pe care am avut-o văzând cardul de sănătate al mamei în cutia poştală: prea puţin, prea târziu... Nu ar putea oare statul român, cu instituţiile sale, în frunte cu Justiţia, să facă în aşa fel încât să ni se facă dreptate cât încă nu e prea târziu?

Citit 1740 ori Ultima modificare Vineri, 24 Iulie 2020 18:12

4 comentarii

  • postat de un observator Sâmbătă, 25 Iulie 2020 15:17 5.13.156.*** Link la comentariu
    2
    12

    Prea putin si prea tarziu este si pentru Galati. Nu este calitate, nici mentalitate poptrivita, nu este echilibru, nici social, nici economic si nici politic asa zis local. Acum sunt convins ca mosii Galatiului vor avea cu siguranta nepoti si stranepoti care nu vor avea buletin de Galati. Poate peste 100 de ani.

    Raportează
  • postat de ro Sâmbătă, 25 Iulie 2020 09:48 5.13.241.*** Link la comentariu
    1
    17

    Intrebarea de final este tardiva. Toate sunt prea tarziu. Statul este slab si toti cei care lucreaza apentru acest stat au prea multe privilegii si prea putina responsabilitate.
    Mintile bolnave ale celor care au decis aceasta stare de lucruri ne-au adus in aceasta situatie.
    Schimbarea dorita, fireasca si necesara, nu poate veni decat prin trezirea restului populatiei. Dar toate acestea nu se pot petrece decat dupa foarte mult timp sau, poate, niciodata. Oricum nu pentru aceste generatii care au sperat deja de 30 de ani pentru dreptate.
    Cealalta varianta, care ar dura mai putin, este aceea a unui adevarat conducator care sa poata indrepta lucrurile pe fagasul firesc a unui stat al romanilor.

    Raportează
  • postat de Iancu Jianul Sâmbătă, 25 Iulie 2020 08:48 188.24.217.*** Link la comentariu
    3
    8

    Am spus si voi mai spune: Statul rumenit a fost , este si va fi cel mai mare criminal, hot si nemernic al propriului popor! Nu merita nimic! Dreptatea? Este in dunare... spune mama!

    Concluzia, acest stat trebuie evitat la maxim orice contact prea complex cu el... este un talamb!

    Raportează
  • postat de Tudor V Sâmbătă, 25 Iulie 2020 04:40 89.136.0.*** Link la comentariu
    0
    12

    Un ilustru personaj negativ al politicii romanesti fost ministru si inca profesor universitar nedat afara din tara cu retragerea cetateniei, afirma ”pentru ca pot” ( sau cerea ”alta intrebare”). Asta pentru ca noi alegatorii votam lista pentru mici si ajutoare sociale si nu ne gandim la copii si nepoti! La viitorul lor si lasam politrucii ”sa poata/sa nu vrea”, conform intereselor personale si de grup mafiot! Cat despre spitalul militar din Galati, cand vorbesti si te indrepti spre aceasta zona te astepti la ceva corect/militar, dar cand ajungi acolo, afli de spaga pentru programare la internare, de bataia de joc a medicilor/angajatilor fata de asiguratii fiei ei militari sau civili, de asa zisa mafie a spitalelor romanesti (orice manevra medicala sau de alta natura in interior costa, pentru parcul de masini si vile al angajatilor infirmiere/asistente /medici). Am un jurnal al unui parinte care a scris tot ce a suportat in 11 zile in acest spital ( esenta- la externare a spus ca prefera doi in pat la judetean decat spitalul militar). Un scriitor local a afirmat ca poate fi subiect de roman in doua volume!

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.