Cu o secundă mai deştepţi ca hoţii

Evaluaţi acest articol
(20 voturi)

Aşa ar trebui să fim, ideal, toţi, pentru a putea să ne păzim. Din păcate, realitatea arată altceva şi anume că societatea are infractorii pe care îi merită, cărora le permite să se dezvolte. Prin legi slabe, prin nepăsare, prin oameni care trebuie să ne apere, insuficienţi şi uneori slab pregătiţi, prin ignorarea a ceea ce specialiştii numesc conduită preventivă. 

Peste tot sunt oameni certaţi cu legea, oi negre ale fiecărei societăţi, democratică sau mai puţin. Sunt însă parcă zone unde se dezvoltă mai abitir un anume flagel, unde hoţii - ca să îi numim aşa generic pe cei care încalcă legile - au mai mult tupeu, alimentat de un cumul de factori pe care noi, în 30 de ani de democraţie, nu am învăţat - sau poate nu am vrut! - să îl gestionăm eficient. Aşa am ajuns să avem parte de o diversitate într-o continuă dezvoltare de "hoţii". Avem proxeneţi, avem traficanţi de droguri, avem interlopi care se taie pe străzi, avem hoţi de buzunare şi spărgători de case. Avem escroci, mari şi mici, avem infractori ai şoselelor care, fie din neştiinţă, fie din neatenţie sau  "abureală" cu alcool sau droguri, provoacă dezastre. Aşa-zisele motivaţii care îi împing la rele, împreună cu legile permisive şi chichiţele menite să le facă viaţa uşoară, chiar şi pedepsiţi fiind, combinate cu epuizarea resurselor umane ale celor care trebuie să îi pună la respect, se perpetuează şi se amplifică. Aşa ajungem să fim jefuiţi în casă sau la drumul mare. Aşa ajung bancomatele să sară în aer, unul după altul, ca floricelele în ceaun. Aşa ajung hoţii să ne păcălească şi să ne ia, poate, şi ultima brumă de bani. Din păcate, hoţii evoluează mai rapid decât poate societatea, cu mecanismele ei, să o facă. Cumva firesc, pentru că nu poţi schimba lucruri mari de la o zi la alta. Un poliţist bun se formează greu, iar o lege dreaptă nu se scrie pe genunchi, de duminică până luni. O secundă de atenţie, de implicare şi interes din partea tuturor ar face, însă, treaba mai uşoară. Aşa cum a făcut-o poliţistul de la Băleni, momit cu ghiulul de tinichea de un coţcar pus pe căpătuială. Poate că, dacă în locul agentului ar fi fost un om obişnuit, manevra hoţului ar fi fost dusă la bun sfârşit şi ar fi dispărut cu banii, cu şanse mari să fie găsit greu sau deloc. Câteodată ghinionul face bine, dar să nu uităm că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici pentru ei, nici pentru noi.

Citit 1767 ori Ultima modificare Vineri, 18 Septembrie 2020 17:22

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.