Am auzit, în ultimele zile, tot mai multe persoane care şi-au pierdut doi-trei cunoscuţi - prieteni, rude, colegi - din cauza infectării cu COVID-19. Când citeşti cifrele statistice, seci, e una, când îţi dai seama că boala chiar loveşte şi ţinta poate fi cineva cu care ai râs săptămâna trecută, e altceva. O pierdere poate nu e mare lucru pentru omenire, dar fiecare om care nu supravieţuieşte luptei cu noul virus provoacă o tragedie în cercul lui existenţial. Rămân copii fără părinţi, părinţi fără copii, soţi fără soţii, persoane în nevoie care îşi pierd astfel poate unicul sprijin.
De la debutul pandemiei la nivel global, omenirea aşteaptă cu sufletul la gură antidotul care să pună capăt coşmarului, care să ne readucă laolaltă, să ne scoată din case, să ne readucă la viaţă. Şirurile lungi de sicrie, tot atâtea tragedii pentru supravieţuitorii care nu şi-au putut lua nici măcar rămas-bun de la cei dragi, răpuşi de boală, a reaprins dorinţa aprigă de a trăi. De a se găsi cumva, undeva, un leac, vaccinul, cel care de-a lungul istoriei a salvat milioane, miliarde de vieţi, care a făcut ca specia noastră să reziste şi să evolueze. Să se adapteze şi, din mers, să facă faţă unor noi provocări pe care natura sau, să nu negăm, uneori tocmai voinţa umană, ni le aruncă. S-a văzut că maladii care au marcat perioade istorice, răpunând generaţii întregi, au fost curmate prin vaccin. Aşa cum s-a putut, în fiecare moment. Acum e momentul să mai dăm o probă de încredere cercetării, nu de îndoială, aşa cum e în firea omului să o facă. Omul evoluat, făcut bine cu atâtea vaccinuri care, fiecare la începutul lui, au fost privite cu suspiciune şi ca experimente, poate ar trebui să fie conştient că o nouă pandemie nestopată poate avea efect de domino asupra sănătăţii şi vieţii din lumea întreagă. Toţi ne gândim cum să scăpăm de COVID - mai cu noroc, mai cu mască, mai cu vaccin, mai cu şansa de a avea o formă uşoară a bolii - dar cât de mulţi ne dăm seama că în timp ce "stăm în pandemie", alte boli ucigătoare, şi care pot fi stârpite prin vaccinare, stau la pândă? Cele mai elocvente exemple sunt rujeola, difteria şi poliomelita, boli cumplite, pentru care vaccinarea s-a întrerupt în zeci de ţări din cauza pandemiei. Zeci de milioane de copii nu au primit serul care să îi ferească de maladiile pe care tot noi, oamenii pretins civilizaţi, am învăţat să le prevenim. Acum suntem în faţa unei noi provocări peste care vom trece numai dacă vom fi destul de mulţi care să înţelegem importanţa şi urgenţa imunizării. Din păcate, cu câteva flori nu se va face primăvară, câtă vreme chiar mame de copii refuză noua şansă la viaţa normală.
