Ieri, 11 ianuarie, a fost prima zi din acest an în care s-au putut plăti impozitele și taxele locale. Evident, de la prima oră, zeci de oameni s-au și așezat la coadă, fără să mai țină cont de aglomerație, de frig, de ninsoare sau de virus.
Nu cred că există vreo explicație rezonabilă pentru apetența cu care românii, în general, se așază la o coadă, oriunde ar fi aceasta și oricât de frig ar fi afară. Din punctul meu de vedere, cozile pe care le fac românii la plătitul taxelor și impozitelor încă de la prima oră a primei zile din noul an și-au pierdut de mult timp caracterul de știre, cum știre nu ar mai trebui să fie nici, de exemplu, aglomerația de pe DN1 care se produce vinerea, pe sensul de mers spre stațiuni, și duminica, la întoarcerea acasă a turiștilor.
Aglomerația spre stațiunile montane este cât de cât explicabilă. Cei mai mulți dintre români pot merge la munte doar în weekend. Mulți nu vor cu trenul, chiar dacă uneori e mai rapid și mai sigur pe calea ferată, așa că își iau mașina proprie și pleacă la drum. Dacă au ghinion și circulația este blocată sau îngreunată, asta este, e un risc pe care și l-au asumat. La fel, și cozile care se făceau la cele mai diverse promoții în supermarketuri, înainte de pandemie, puteau fi justificate prin faptul că oamenilor li se oferea ceva, ori gratis, ori la preț redus. Iar românul pur și simplu nu rezistă atunci când aude ”ofertă” sau ”gratis”, așa că se înghesuie să-și cumpere două-trei tigăi, chiar dacă, de fapt, nu ar avea nevoie de niciuna.
Coada din prima zi la taxe și impozite încă de la prima oră a deschiderii ghișeelor intră însă la altă categorie. Se afirmă că aceia care se înghesuie astfel vor să fie corecți și să-și achite dările la timp. Dar pot face asta și mai pe la prânz sau în zilele următoare, nu numai cu noaptea-n cap din prima zi. Se mai afirmă că respectivii vor să beneficieze de bonificația acordată pentru plata înainte de termen. Corect, dar bonificația se acordă și dacă plătești în februarie sau martie, nu numai fix pe 11 ianuarie la prima oră. Se mai afirmă că cei mai mulți dintre ”titularii” cozilor sunt pensionarii cu venituri mici, care vor să scape de o obligație și să-și gospodărească apoi mai bine bănuții rămași. Repet, ei pot face acest lucru timp de trei luni – ianuarie, februarie și martie – și nu e deloc nevoie să stea la coadă încă din prima zi.
Cred că, mai degrabă, explicația este una foarte simplă: statul la coadă ne-a intrat în ADN și pur și simplu nu ne putem dezbăra de acest obicei.
