Am întâlnit des specia funcţionarului la stat care, deşi e plătit din banii cetăţenilor ca să-i ajute să-şi rezolve problemele, nu e în stare s-o facă. Aplică pur şi simplu o grilă şi nu e dispus să mişte un deget în plus, dacă îl scoţi din tiparul lui. Pentru că este incompetent şi lipsit de viziune. Pentru că este obedient şi se teme de orice decizie ar lua cu propriul cap. Pentru că este lipsit de empatie şi nu vrea să-şi bată prea mult mintea cu ceva care l-ar scoate din stereotipia în care-şi face treaba. Pentru că este angajat pe viaţă la stat şi ştie că nu-şi pierde postul dacă-şi face treaba din vârful pixului, singura sa aspiraţie fiind cum să scape mai repede de cele opt ore de muncă nefăcând mai nimic. Pentru că a ajuns în postul respectiv cu pile şi proptele şi, neavând alte calităţi, asta îl face să se creadă băiat deştept, ceea ce-i dă dreptul să se uite de sus la toţi cei care-i calcă pragul şi au nevoie de el. Pentru că nu există legi şi nici cine să ne apere pe noi, cei care-i plătim din banii noştri ca să ne ajute, iar ei sunt atât de meschini şi lipsiţi de imaginaţie, încât, oricât de necăjit ai fi tu, pe ei îi lasă sufletul să-ţi frece ridichea, să te plimbe cu hârtiile zeci, sute de kilometri, chiar şi dintr-un capăt în altul al ţării, pentru că lor nu le convine ceva.
Cunoaştem cu toţii de ani buni specia asta. Într-un fel sau altul, ne-am lovit de ea, am tremurat pe la uşile lor. Însă salariile mari şi lipsa de răspundere le-au dezvoltat tulpini noi de răutate şi de rezistenţă la umanitate, precum la viruşi. Deunăzi am găsit funcţionarul care, pentru o aşa-zisă greşeală, nu numai că m-a pus pe drumuri, o mie de kilometri dus-întors, dar sub masca hipercorectitudinii s-a apucat să-l reclame pe cel care emisese documentul şi care chiar fusese de bună credinţă. Degeaba am făcut eu apel la faptul că trăim în era tehnologiei, că hârtia este emisă într-un sistem informatizat, unde se pot vedea toate datele. Asta ar fi presupus efort suplimentar, iar pentru tupeul meu nu numai că am fost trimisă la plimbare, ci au fost reclamaţi şi oameni nevinovaţi la tocmai corpul de control. Nu numai că n-a fost în stare să-mi rezolve mie problema, dar le-a creat şi altele colegilor lui din alt oraş. Generând frustrare, şi lehamite, şi haos. De-aia nici oamenilor care-şi fac treaba, uneori, nu le mai vine să şi-o facă.
