Te iubesc de te rup în bătaie

Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Principiile după care s-au organizat, de-a lungul vremurilor, relaţiile la români, fie ele între soţi, fie între părinţi şi copii, au fost cu duiumul, care mai de care mai chisnovatice, mai ciudate, mai neînţelese. Supuşenia, ascultarea orbească, controlul şi alte forme de obedienţă au fost considerate de generaţii cheile succesului în perpetuarea "familiei tradiţionale", şi nu în sensul bun al cuvântului.

Scenele în care nevasta lui Firicel din "Las Fierbinţi" se dă peste cap şi caută pricină numai ca să încaseze câteva palme sănătoase de la bărbat, în scop de "recalibrare emoţională şi relaţională", sunt o chintesenţă tragi-comică a unei realităţi care, din păcate, este încă mult prea prezentă în societatea românească.

Chiar dacă, în ultima vreme, doamnele au mai învăţat cum stă treaba cu abuzul şi că o primă palmă e precursoare pentru mai multe palme, intoleranţa nativă faţă de violenţa "din dragoste" încă întârzie să apară la noi. Transmisă ca un al treilea cromozom, rezistenţa la durere, suferinţă şi traumă este greu de combătut şi nici nu este apărată cum trebuie de legile ţării. Dar unde e vorba de dragoste şi alte sentimente, cu greu se pot amesteca chestiile juridice şi autoritatea statului.

Bunăoară, zilele trecute, o ţărancă, de altfel tânără, din îndepărtatul sat Toflea, a intrat în galeria concubinelor rupte, la propriu, cu bătaia şi sluţite ca pe vremea Inchiziţiei de un bărbat a cărui justificare pentru pornirile visceral-animalice a fost gelozia dublată de o nesănătoasă posesivitate. Poate extrem de ciudat nu este totuşi gradul de violenţă, pentru că, vorba ceea, au păţit-o altele şi mai rău, dar, cu siguranţă, nu poate fi omisă iertarea pe care victima zdrobită a fost gata să i-o acorde partenerului transformat în călău. Să întorci şi celălalt obraz capătă astfel alte conotaţii, periculoase, care alimentează şi mai mult mentalităţile abuzive ale celor violenţi.

Aşa ajungem să vedem cum taţi îşi calcă în picioare copilaşii, numai pentru că aşa cred ei că se exercită autoritatea şi se obţine educaţia. Cum să obţii ceva bun, crescându-l în rău şi violenţă, e greu de spus. Aşa ajungem să vedem mame, precum cea de la Buzău, care, în depline facultăţi mintale şi cumva cu permisiunea statului, şi-a ucis copilaşul de 2 ani, în bătaie. O mamă căreia tocmai statul îi dăduse a doua şansă, dar care stat, prin angajaţii lui, nu a vegheat corect pentru binele pruncului născut sub o stea fără noroc.

Sunt mii de exemple în care mentalităţile moştenite şi transmise tacit, prin puterea exemplului, sau expres, prin sfaturi "de bine", se împletesc anormal cu neputinţa statului de a proteja victima şi a pedepsi cum se cuvine bruta. E anormal, pentru că nici în dragoste, nici în război, nu poate fi permis chiar orice.

Citit 1192 ori Ultima modificare Miercuri, 12 Mai 2021 20:18

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.