Când vine vorba de corupție la "maternitatea" de șoferi, acționează, ca un automatism, ideea că acolo, la fabrica de permise, funcționează o mașinărie care are ca rezultat îmbogățirea unora și fericirea altora. În realitate, e rezultatul clasicului tandem cerere-ofertă, determinat pe de o parte de lăcomie și nesăbuință, iar pe de alta, de habotnicia unora care nu înțeleg, pur și simplu, că șoferia nu e pentru toți.
Am tot auzit, văzut și scris în ultima vreme despre cum merge "morișca" la examenul de carnet: un doritor (candidat), pregătit sau nu, în adevăratul sens al cuvântului, să fie șofer, nu doar ținător de volan și schimbător de viteze, intră în vorbă cu un "anume" cu posibilă trecere "mai sus" și, pe niște sume de bani pentru care un om obișnuit muncește o lună sau mai bine, unge bunăvoința polițistului care îi dă "verde" pe fișa de traseu. Cum o fi, cum n-o fi, să-l treacă și pe el, că nu dă din buzunar nici permisul, nici nu plătește amenzile ce vor să vină, nici pagubele pe care candidatul nemerituos le-ar putea pricinui, ca să nu mai vorbim, Doamne ferește, de vieți nenorocite. Dar ce să vezi? Unii, chiar cu șpaga de rigoare, nu reușesc să treacă. Și atunci se pune cu adevărat problema: câți dintre cei trecuți, cu și fără "dar" sunt făcuți să fie șoferi? Cu siguranță, puțini. Și argumente vin în coloană, ca să folosim un termen din traficul infernal în care toți vor să aibă loc. Mai zilele trecute o șoferiță, la volanul unui bolid, a călcat accelerația în loc de frână, chiar în buza unei treceri de pietoni, luându-se la întrecere cu pietonul care se bulucea și el cu viteză, parcă la întrecere cu mașina, care să ajungă primul în punctul de impact. Scrie la lege că cel aflat pe scaun, în fața volanului și la adăpostul caroseriei pe roți trebuie să strunească mecanismul și să dea prioritate pe trecere, orice ar fi, orice ar păți? Scrie. Emoția de moment, a "pierdutului" în fața surprizei, nu prea ține când ochii trebuie să fie cât cepele și prudența maximă. Că așa-s șoferii adevărați. Nu mai vorbim de zilnicele gafe în trafic, rezultat al vitezei sau al nestăpânirii unor manevre făcute de șoferi trecuți prin școală și examen ca gâsca prin apă. Există oameni, printre noi, care au făcut școala nu o dată, ci de patru, chiar cinci ori și nu au reușit să ajungă șoferi. Pentru că nu pot, nu au acel ceva. Sunt oameni cărora niciun instructor nu le-a putut băga șoferia în cap. De ei nu trebuie să râdem, ci să-i apreciem. Dacă nu pentru stăruința ce poate părea absurdă, măcar pentru că ne arată că unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Și nici nu ucide, cu actul statului în buzunar, cumpărat pe trei arginți.
