După ce a "păcălit" Comisia Europeană, România a trecut cu bine, la finele săptămânii trecute, şi de vizita delegaţiei Fondului Monetar Internaţional (FMI), care a apreciat în mare măsură măsurile iniţiate de guvernul condus de Ilie Bolojan. Au fost evidenţiate, bineînţeles, şi o serie de puncte slabe, destul de multe, din păcate, a căror neîndeplinire ar putea afecta serios mult-trâmbiţata reformă. Printre acestea se află inflaţia ridicată, care va rămâne foarte sus cel puţin până în toamna viitoare, riscuri privind stabilitatea fiscală şi ratingul de ţară, întârzierea reformelor structurale şi absorbţia încă incertă a fondurilor europene.
Din păcate pentru românii de rând, măsurile cu care guvernul a trecut până acum examenele, atât în faţa FMI, cât şi în raport cu agenţiile de rating şi Comisia Europeană, sunt în general doar pe hârtie, pentru că, după pachetul din vară, care a afectat numai populaţia şi firmele mici, restul reformelor sunt încă la stadiul de intenţie şi, după cum s-a dovedit în ultimele luni, sunt foarte greu de transpus în practică. Mai plastic spus, reforma căţeilor s-a făcut rapid, dar reforma dulăilor se va face mai la sfântu'-aşteaptă!
La modul concret, nu s-a făcut niciun fel de reformă administrativă, deşi "se ţes" scenarii de luni bune, pensiile speciale au rămas neatinse, în ciuda diverselor scenarii şi variante de lucru, iar măsurile de eficientizare a colectării sunt încă la nivel de "o să facem". Impresia generală este că guvernul lucrează cam ca în cântecelul copilăriei "cu creionul pe hârtie, o reformă-am desenat"...
În aceste condiţii, recomandările finanţiştilor de FMI nu sună deloc bine, acestea vizând măsuri fiscale suplimentare (suspect de mulţi oficiali au început să declare în ultima vreme că TVA nu va creşte în 2026, ceea ce s-ar putea "traduce" prin faptul că exact asta se va întîmpla, chiar dacă nu de la începutul anului), introducerea impozitului progesiv pe venit (adică majorarea taxelor pentru multe categorii de salariaţi), reforme ale impozitului pe proprietate prin ajustarea la valoarea de piaţă (evident, o creştere a taxelor pe locuinţe şi maşini), renunţarea la facilităţile de impozit sectoriale, dar şi eliminarea impozitării pe cifra de afaceri, considerată injustă pentru firmele cu marje mici de profit (supermarketurile, de exemplu).
Concluzia e simplă şi destul de evidentă pentru cine vrea "să vadă". În ciuda optimismului afişat de liderii politici ai partidelor aflate la guvernare, situaţia în care se află România nu este deloc roz, iar orice întârziere în introducerea şi aplicarea unor reforme structurale reale va avea un impact major la toate nivelurile, dar în special pentru categoria de populaţie cu venituri mici şi medii, care este oricum deja cea mai afectată.
