Odată cu formarea unei largi coaliții de guvernare, ne-am fi așteptat să asistăm la o diminuare consistentă a gălăgiei politice, însă lucrurile nu stau chiar așa. În plus, am avut deosebita ”plăcere” să asistăm la un spectacol caragialesc pe meleaguri dunărene, cu un prefect numit și apoi demis după doar o săptămână, ce-i drept, în urma unei hotărâri judecătorești care, îndeobște, nu se comentează.
Însă toate acestea nu fac doi bani pentru oamenii normali. După o serie de șocuri economice generate de pandemie ce au atras scumpiri și penurii, după criza RCA din această toamnă, bomboana de pe colivă o reprezintă facturile la energie. Acestea din urmă dau fiori reci pe șira spinării la mijloc de iarnă după ce prețurile au fost liberalizate în pripă, taman când și gospodin Putin ne arată, din când în când, bățul prin gard. Chiar și așa, românii, înțelegători din fire, poate chiar prea înțelegători cu bâlbele guvernanților, ar fi înghițit în sec și ar fi mers înainte.
Problema este, însă, în altă parte. Permanenta depopulare a României este în continuare un fenomen dacă nu subestimat, cel puțin ignorat de o clasă politică dedicată principiului carpe diem. La o analiză nu foarte amănunțită, constatăm că nu doar veniturile reduse, în raport cu costuri ale vieții aliniate în marea lor majoritate la cele occidentale, îi determină pe români să părăsească țara. Mai înspăimântătoare pare a fi lipsa de perspectivă. La o așa povară fiscală pe forța de muncă, te-ai aștepta ca și redistribuirea veniturilor bugetare să arate cu totul altfel, mai ales în epoca fondurilor europene. Cei care își găsesc timp pentru a conștientiza astfel de evoluții, realizează că așteptările lor nu sunt nici pe deoparte satisfăcute. Cu un sistem sanitar în care nu s-a investit mai nimic în ultimii 30 de ani și cu unul educațional care livrează fie analfabeți funcționali, fie gulere albe pentru alte națiuni nu e de mirare că România pierde un municipiu în fiecare an. Cât despre infrastructura de transport ce să mai vorbim...
Cam acestea sunt, credem, lucrurile cu adevărat importante. Ele ar trebui să dea insomnii factorilor decidenți și să producă efecte, mai exact îmbunătățiri, măcar pe termen mediu. Pentru că de politicieni neimportanți, de hahalere și de ”înțelepți” încremeniți în proiect, românii s-au cam săturat. Și nu de ieri, de azi.
