Anunţul ruşilor că prima fază a "operaţiunii" militare din Ucraina este aproape încheiată, iar de-acum înainte se vor axa pe "eliberarea" completă a regiunii Donbas, care cuprinde provinciile separatiste Doneţk şi Lugansk, a liniştit multă lume. Din păcate, însă, nu e deloc cazul să ne liniştim, mai ales că ruşii au mai blufat o dată, chiar înainte de a invada Ucraina, când au anunţat că şi-au încheiat manevrele şi au început să se retragă în cazărmi. Evident, nu s-a întâmplat aşa şi, în loc să se retragă, au atacat. Şi de data aceasta anunţul poate fi la fel de mincinos, iar singurul lui scop pare a fi adormirea vigilenţei adversarului, unii comandanţi ucraineni chiar declarând că vor pleca pe contraatac. Ceea ce, în momentul de faţă, ar fi o greşeală catastrofală. În ciuda pierderilor masive de până acum, ruşii mai au suficiente trupe şi echipamente militare în zonă. Şi dacă n-au reuşit să cucerească oraşele mari prin metode "clasice", o scoatere din dispozitivul urban a ucrainenilor, ca în cazul unei plecări a acestora în ofensivă, ar putea fi dezastruoasă pentru trupele lui Zelenski.
Pe de altă parte, replierea trupelor ruseşti din preajma marilor oraşe ar putea ascunde şi o altă capcană, mult mai periculoasă. E foarte posibil ca, enervaţi de nereuşitele de până acum, comandanţii ruşi, cu Putin în frunte, să apeleze la "artileria grea", adică să înceapă să folosească arme de distrugere în masă, chimice, biologice sau nucleare tactice. Oricare dintre ele ar putea înfrânge rezistenţa ucraineană, chiar dacă aceasta a făcut faţă excelent războiului convenţional. Cu arme de distrugere în masă nu mai ai însă cum să lupţi, o singură astfel de bombă, de putere relativ mică, putând să radă de pe faţa pământului un cartier sau mai multe dintr-un oraş mare sau să distrugă un întreg corp de armată cu echipamente militare cu tot. Norii radioactivi care ar rămâne în urma folosirii unor nucleare tactice de mici dimensiuni s-ar risipi cel mai probabil destul de repede, iar pericolul ca o altă ţară să fie afectată (şi să se considere atacată) ar fi destul de redus.
Într-un astfel de caz, răspunsul comunităţii internaţionale va fi decisiv pentru viitorul umanităţii, pentru că lipsa unei condamnări mondiale poate deschide o adevărată cutie a Pandorei. Foarte multe ţări pot construi astfel de bombe în momentul de faţă, iar dacă zeci de state nu condamnă ferm agresiunea, aşa cum se întâmplă în momentul de faţă la ONU, din ce în ce mai mulţi iresponsabili, statali sau nu, ar putea să cumpere şi să utilizeze "mici" arme de distrugere în masă. Caz în care iarna nucleară globală n-ar mai fi decât o chestiune de (scurt) timp.
