Atacurile asupra imaginii autorităților statului, destul de des motivate de mezalianțele care se fac pe bază de nepotisme, afinități, cumetrii și interese, la care se alătură ”albirea” cu nerușinare a celor care ajung să dețină autoritatea pe bazele enumerate mai sus, sunt un cancer care ne macină încet, sigur și ireversibil la măruntaiele încrederii pe care ar trebui să o aibă un popor sănătos, într-o țară sănătoasă.
Se tot fac topuri ale încrederii populației în instituțiile statului și cu mici variații vedem că românii își pun bazele ba în armată, ba în biserică. Mai puțin în celelalte instituții, puteri sau autorități, adânc lovite la capitolul credibilitate de factori care nu au de-a face nici cu democrația, nici cu calitatea, nici cu deșteptăciunea sau altă virtute care ne-ar ridica pe o treaptă superioară a evoluției. Nu că Armata, ca tot ce înseamnă structură de forță, sau Biserica, ar fi nepătate sau intangibile la imagine. Dimpotrivă! Vești oripilante din ambele zone, ba că un mare prelat s-a dat la borcanul cu miere al corupției sau desfrâului, ba ca nu știu ce militar, polițist sau jandarm ”a bătut palma cu hoțul” sau a devenit el însuși hoț sau criminal, încălcându-și jurământul că vrea să-și trăiască viața servind patria și pe patrioții ei. Măturatul gunoiului sub preș în credința că ce nu se știe nu există cade abrupt în desuetudine, poate și pentru că preșul s-a umflat demult și nu mai poate ascunde atâta mizerie. Și cu toate acestea, în 2022, în ceea ce ironicii blazați numesc ”republica Galați”, se întâmplă, la foc automat, chestiuni care amintesc de obiceiurile feudale. Se întâmplă ca niște șefi din poliție să poarte pe umeri nu doar stele, ci și povara unor acuzații cu atât mai grave cu cât le-au atras din poziția de șefi! Nici măcar oprobriul public la care au fost expuși ca ofițeri în ipostaza de potențiali infractori nu i-a limitat în a cere să scape de urmări, decizii, interdicții vremelnice. Și au obținut! În atare condiții, ce pretenții să mai avem de la niște cârciumari care bat cu pumnul în masă și îl iau de guler pe ditamai șeful de la Protecția Consumatorului, pe motiv că le-a închis taverna în plină zi cu soare deoarece bucătăria le înnota în mizerie total incompatibilă cu siguranța publicului? Niciuna. Și mai oripilant este că sforicelele de care presupunem că atârnă și cârciumarii cu apucături mafiote au acționat atât de eficient încât ”pionul” deranjant a fost mutat pe tablă, ceva mai încolo. Factorul autoritate este astfel iremediabil înecat în mizeria nepotismelor, afinităților, cumetriilor și intereselor, spre veșnică neîncredere și sfidare.
