A devenit aproape desuet șoferul care se urcă la volan cherchelit cu unu-două sau mai multe pahare de băutură și pornește năuc pe șosele. Alcoolul aproape a devenit joacă de copii, nu atât ca factor cu potențial periculos, cât ca frecvența cu care este consumat. Mustește traficul de șoferași plini de fumuri de canabis, opium sau cocaină într-o țară care interzice și consumul, și comerțul.
Interzicerea stupefiantelor și consumului acestora tinde să fie tot mai mult o teorie nesustenabilă, incompatibilă cu realitatea, care acaparează tot mai mult teren și nu poate fi combătută. Munca de sisif depusă pentru strângerea ierburilor și prafurilor pentru a potoli, chipurile, consumul și evaziunea se dovedește o luptă cu morile de vânt. Și dealerii, și consumatorii se înmulțesc ca ciupercile și ce ne doare cel mai tare este că nu avem legile care să le anihileze cât mai mult, dacă nu definitiv, potențialul de pericol public. Un șofer drogat se transformă într-o mașină de ucis, la propriu, mai premeditat decât cel care conștientizează că după ce a băut poate fi în stare de orice belea. Un șofer drogat este, în cele mai multe cazuri, un om pradă unui viciu numit dependență și care se crede, printre fumuri și prafuri, de sute de ori mai deștept, mai curajos, mai dibaci. În realitate, de sub imperiul drogului, un astfel de exemplar își revine mai greu sau niciodată, indiferent dacă este arestat, condamnat, închis sau cu permisul anulat. La noi, după o astfel de sancțiune, nu există interdicție pe viață de a șofa și nici vreo lege care să prevadă pedepse extrem de dure în cazul în care un drogat dovedit în trafic s-ar urca din nou la volan, încălcând interdicțiile. Aproape zilnic, pe șoselele din Galați se ”remarcă” viteji cu una, două sau mai multe substanțe ”la bord”, de cele mai multe ori în mașini cu destui cai putere cât să ai nevoie de toate mințile și reflexele ca să le stăpânești. În acest timp, realizând poate că nu sunt mijloace reale de stopare decât conștientizarea, autoritățile împart fluturași și le explică oamenilor care stau să îi asculte că drogurile nu sunt bune. Din păcate, printre aceștia nu sunt aceia care ar avea cea mai mare nevoie de explicații, pentru că ei nu se plimbă la orele amiezii pe faleză, la pas, și nici nu merg cu trenul. Tot în același timp, poliția mai ”arestează” câte un borcan, un colet sau o sacoșă cu canabis, ”surprinsă” în mașina vreunui șofer cu privire încețoșată și pus pe harță. O linguriță într-un ocean, care se reumple cu și mai mare forță și cuprinde tot mai mulți adepți, și de o parte și de alta, nedescurajați de nicio lege adevărată, fără vicii, fără fumuri, fără false impresii.
