În timp ce informația corectă, obținută cu greu în cadrul unor investigații jurnalistice, este batjocorită de toate sistemele statului, mai nou și de Justiție, care încearcă să-i determine pe jurnaliști să-și divulge sursele - chestiune care încalcă orice principiu deontologic și pe cele ale statului de drept -, societatea este hrănită cu zvonuri, bârfe și scandaluri, doar-doar nu va mai fi atentă la ceea ce contează cu adevărat. Și nu mă refer aici la bârfele mai mult sau mai puțin adevărate despre ce vedetă a mai fost prinsă înșelând sau cine s-a mai cuplat cu cine, nici măcar la cele cu tentă politică, gen cine urmează să mai schimbe barca, sărind dintr-a unui partid într-a altuia. Zvonurile care chiar influențează nu doar vieți individuale, ci și mersul societății, în ansamblul ei, sunt acelea care se duc la sursa fricilor populației, amplificându-le efectele.
Înțeleg că un asemenea zvon, legat de vârsta de pensionare a angajaților din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, a dus la decizia multor profesioniști din acest sistem de a ieși la pensie imediat ce au împlinit vârsta, deși cu siguranță ar mai fi putut munci și voiau să o facă, de teamă că schimbarea legilor i-ar lega de locul de muncă mai mult decât considerau oportun să rămână în sistem. Cu alte cuvinte, mulți oameni buni de muncă, experimentați și pe care sistemul punea bază au dispărut, de pe o zi pe alta, aducând instituțiile într-o situație dificilă, aceea de a nu mai putea asigura buna funcționare a angrenajului. Rezultatul? Se organizează acum concursuri pentru atragerea de personal nou sau, în unele cazuri, sunt reîncadrați cei ieșiți la pensie, pentru a se încerca depășirea unei tranziții care nu ar fi fost atât de bruscă dacă oamenii ar fi ieșit la pensie fiecare conform propriilor dorințe, în ritmul lor, având și timpul necesar de a pregăti predarea ștafetei și instruirea următoarei generații. Știe toată lumea că una este să faci pe repede înainte câteva luni de școală/pregătire/instruire și alta este să înveți, într-un an sau doi, de la cineva cu câteva decenii bune de experiență. Ca să nu mai vorbim că organizarea unor concursuri de angajare costă și ea ceva și cere alocarea de personal, exact când începe perioada de concedii.
Toate situațiile de genul acesta ar putea fi evitate, dacă s-ar opta, la nivel de instituții ale statului, pentru o comunicare corectă, directă și transparentă. Dar, atâta timp cât informația se va transmite mereu trunchiat, parțial, fie cu intenția de a induce în eroare, fie din nepăsare pentru consecințe, rezultatul va fi mereu o pagubă. Una pe bani publici.
