În romanul "Un yankeu la curtea regelui Arthur" al scriitorului american Mark Twain, un capitol important este dedicat salvării protagonistului cu ajutorul unei eclipse, despre care acesta ştia că urmează să se producă şi o "prezice", demonstrându-și astfel puterea în faţa "gazdelor" sale ignorante din Anglia secolului al VI-lea. De-a lungul istoriei, mulţi oameni politici şi nu numai au reuşit să beneficieze de pe urma fenomenelor naturale previzibile, pe care le aflau de la învăţaţii vremii, punându-le pe seama propriilor puteri magice. Au existat războaie care au început sau s-au sfârşit pe motiv de eclipse de Lună sau de Soare, decese ale unor personalităţi "anunţate" de alinieri de astre şi câte şi mai câte. Un exemplu rămas celebru este cel al lui Cristofor Columb, care în 1504 le-a "ascuns" Luna populaţiilor indigene din America abia (re)descoperită şi le-a convins să i se supună, folosind un calendar al eclipselor care în Europa era deja tipărit.
Deşi poate părea incredibil, şarlatanii de genul acesta au încă darul de a-i prosti pe naivi şi sute de ani mai târziu, după cum s-a dovedit la finele săptămânii trecute, în teritoriul păstorit de arhiepiscopul Teodosie. Având sub sutană prognoza meteo care anunţase de câteva zile ploaie pentru sâmbătă, mai marele religios al Dobrogei s-a rugat vineri după-amiază pe un câmp din apropierea Constanţei şi, ce să vezi, a doua zi chiar a plouat. De ce n-o fi făcut arhiepiscopul rugăciuni până acum şi a aşteptat să fie compromise de secetă toate culturile agricole din zonă e o "enigmă" pe care numai prognoza meteo zgârcită cu precipitaţiile anul ăsta o poate explica!
După ce Teodosie "a adus ploaia", s-a băgat în seamă şi ministrul Agriculturii, Petre Daea, care ne-a explicat doct că este de acord cu rugăciunile pentru ploaie. Dându-şi seama că este totuşi ministru în guvernul unei ţări din Uniunea Europeană a secolului 21, nea Petre ne-a servit apoi "poezia" cu refacerea sistemului de irigaţii, pe care ne-o tot recită de prin 2004, când a fost pentru prima dată ministru al Agriculturii. Au trecut de-atunci 18 ani şi nu s-a întâmplat mai nimic, cum nu se va întâmpla cel mai probabil nici în acest nou mandat al său, pentru că... austeritate, criză, război, pandemie, motivele "clasice" pe care le-aţi tot auzit în ultimele trei decenii.
Aşa că nu ne rămâne decât să ne rugăm în continuare pentru ploaie şi să sperăm în recolte de 25-30 de milioane de tone anual pe vreme bună. Ignorăm cu nonşalanţă, în tot acest timp, faptul că România poate produce lejer 70-80 de milioane de tone, doar cu investiţii şi organizare. Din păcate, n-o să le avem niciodată şi vom mai rămâne ani buni fiii ploii, atâta timp cât alegem să ne conducă doar impostori şi demagogi.
