Societatea românească încă tratează incorect fetele și femeile. De la cea mai fragedă vârstă, suntem expuse unei judecăți cu dublă măsură, fiind considerate mai puțin puternice, mai puțin capabile decât băieţii, prea emotive, prea fragile sau, dimpotrivă, nu destul de gingaşe, nu suficient de feminine potrivit standardelor învechite ale unei societăţi care are nevoie de noi, dar nu ne apreciază la justa noastră valoare. Să ne mirăm, în acest context, că, lipsite de încrederea în ele pe care doar dragostea necondiţionată şi sprijinul părinţilor o construiesc în sufletul de copil, multe adolescente cad pradă aşa numiţilor loverboy, pretinşi iubiţi, care de fapt sunt proxeneţi, al căror unic scop este să exploateze dorinţa de afecţiune şi de siguranţă a unor copii maturizaţi fizic înainte de vreme, dar care nu au crescut suficient sufleteşte încât să poată face diferenţa dintre iubirea reală şi cea pretinsă?
Nimic nu este întâmplător, faptul că aceste caricaturi masculine - să ne înţelegem, tipologia acestor loverboys nu are nimic de-a face cu ceea ce ar trebui să fie un bărbat - reuşesc să se îmbogăţească pe spinarea unor fete neajutorate este măsura incapacităţii noastre, ca societate, de a ne proteja copiii. Nu închizându-i în casă, nu refuzându-le accesul la informaţie, nu cenzurându-i şi spunându-le constant să tacă reuşim să-i creştem în siguranţă, pentru a ajunge adulţi echilibraţi şi fericiţi. Copiii nu trebuie minţiţi pentru a fi protejaţi, ci trebuie să li se construiască abilitatea de a deosebi adevărul de minciună, falsitatea de autenticitate. Copiii, atât băieţii, cât şi fetele, trebuie să se simtă iubiţi şi protejaţi la ei acasă, de către părinţi, fraţi şi familia extinsă, în şcoală, acolo unde trebuie să fie convinşi că educatorii îi ascultă, îi înţeleg, îi cred şi îi apără. Teama de a fi judecaţi prea aspru, de pedepse, de bătaie, în unele cazuri, teama de a-şi pierde privilegiile de navigare pe internet, îi determină pe tineri să mintă, să nu povestească nici cu cine vorbesc, nici cu cine intenţionează să se întâlnească, practic părinţii neştiind mai nimic din ce se petrece în viaţa copiilor lor, dincolo de notele comunicate de şcoală şi felul în care se achită de unele sarcini casnice. De aici, până la a fi răpite şi forţate să se prostitueze, pentru fete nu este decât un pas. Băieţii o pot păţi şi ei, e drept, dar în cazul fetelor acest risc este mult mai mare. Şi doar noi, ca societate, putem schimba asta.
