O scenă surprinsă zilele trecute în autobuz mi-a readus în minte un subiect pe care demult voiam să-l abordez şi faţă de care atitudinea publică s-a schimbat puţin sau deloc. Într-un 105 plin, în care absolut toată lumea validase card sau bilet, controlorii au surprins fără bilet un tânăr, căruia i-au cerut să îi însoţească la prima staţie, pentru a le furniza datele necesare pentru întocmirea procesului-verbal de amendă. Până aici, nimic special, cel surprins fără bilet nu a protestat. În schimb, alţi cetăţeni, de vârsta a treia, au început imediat să îi pledeze cauza, căutând să-i înduplece pe controlori să îl facă scăpat. „A greşit şi el, doamnă, cine nu greşeşte? Lăsaţi-l, că e tânăr şi el!“. Evident, controlorii nu au renunţat, au coborât cu tot cu călătorul fraudulos şi şi-au făcut treaba. În urma lor, însă, un cor de comentarii au susţinut-o pe femeia care declanşase campania de apărare. Eu, una, nu pricep motivaţia celor care îi apără pe hoţi. Dacă doamna ar fi stat la coadă la bilete, cu doi lei în mână, şi cineva i-ar fi smuls banii, ar fi strigat „Hoţul, prindeţi hoţul!“. Aşa, dacă hoţia e în detrimentul unui bun public, în cazul acesta transportul în comun, nu mai contează. Să ne înţelegem, poate merită bunăvoinţă şi milă o persoană care chiar nu are din ce trăi, nu am nimic împotriva facilităţilor pe transport pentru benefi ciarii Cantinei de Ajutor Social, pentru şomeri şi cei care câştigă salariul minim pe economie, dar în cazul tânărului nostru concetăţean, doar căştile la care asculta muzică erau vreo 400 de lei lejer, ca să nu mai vorbim de încălţările sport din picioare şi restul brandurilor pe care le purta. Nicio problemă cu stilul, doar că nu pricep ce fel de educaţie a primit cineva care, deşi în mod evident are măcar telefon mobil de pe care să trimită un SMS, alege să călătorească fără bilet şi nici măcar nu este jenat când este prins. Poate că şi reacţia publică spune multe. Obişnuiţi vreo 50 de ani să supravieţuim furând sau cumpărând la suprapreţ de la unii care furau, nu mai avem compasul moral care să ne permită să vedem că furtul din avutul public este chiar mai grav decât cel din proprietatea privată, fi indcă ne afectează pe noi toţi, adică şi pe cei care plătim un abonament, ne luăm bilet întotdeauna, chiar şi numai pentru o staţie, chiar şi atunci când e ultima cursă din zi şi sigur nu mai vine controlul. Cineva care foloseşte fără să plătească un serviciu public pentru care cei mai mulţi utilizatori plătesc, iar noi toţi plătim prin subvenţii de la buget, fură. Şi nu ar trebui apărat pentru asta.
De ce îi apărăm pe hoţi Scris de Anca Spânu
