Secole în șir, călcați în picioare de ruși, turci, tătari, pecenegi și alte popoare vecine și ”prietene”, românii au învățat de minune să se descurce, cel mai adesea pe cont propriu și în orice condiții. Taina ”descurcatului” a fost adusă la rang de artă pe vremea regimului comunist, când relațiile de la măcelărie au devenit o prioritate absolută și desăvârșită în anii tranziției, perioadă în care doar fraierii nu plecau acasă măcar cu un șurub de la locul de muncă. Interesul personal este oricând și oricum pe primul loc, nu contează dacă alții ies în dezavantaj, iar agresivitatea cu care trebuie să îți atingi scopurile proprii a ajuns o obișnuință.
Revenind în zilele noastre, în contextul în care iarna s-a întors după doi ani, faptele vorbesc de la sine. Cu coduri galbene și portocalii la orizont, dar și cu experiențele altor ani, când ”performanțele” autorităților în materie de deszăpezire au fost cu adevărat ”sublime”, românii au plecat în vilegiatură. Cum ar fi să amâni cu o zi sau două un sejur montan achitat în urmă cu două luni? Este absolut exclus, pleci în autoturismul personal SH 4x4 și ajungi, fără voie, să înnoptezi pe un drum național îngropat în nămeți. Ce contează că meteorologii anunță o furtună cu grindină? Te duci repede până în piață cu mașina pentru că vrei să faci o ciorbă de lobodă.
Descurajați de promiscuitatea mesajelor și faptelor politicienilor, românii preferă să se retragă, treptat, în propriile ”bule” și să abandoneze participarea și dezbaterea problemelor cu adevărat importante. ”I-am luat sala de sport”/ ”Îți bag dispensarul”, cam așa abordează un fost condamnat pentru furt înainte de 1989, ajuns consilier la Curtea de Conturi după 2020, problema investițiilor publice dintr-un județ. În paralel, un fost antrenor de fotbal intermediază cu șeful companiei naționale de înzestrare a armatei române achiziția unor măști neconforme de câteva milioane de lei, iar ministrul Justiției se pare că se interesează pe la judecători de stadiul unor dosare aflate în instanță. Astfel de chestiuni au ajuns să nu mai intereseze pe nimeni, cum, de altfel, nici Fiscul nu este interesat să afle de unde vin banii băieților deștepți care umblă cu bolizi de zeci de mii de euro.
Obosit după o altă zi de luptă cu lumea de afară, construită, parcă, împotriva oamenilor care alimentează sistemul, românul de rând se așază cu capul pe pernă, visând să lucreze la stat. Oricum, tot ce contează este să ne descurcăm.
