"Din două, una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, și anume în punctele... esențiale", zicea Caragiale, prin vocea lui Trahanache, cu multe zeci de ani în urmă.
Dacă facem un pas peste timp, constatăm că acesta este și azi mesajul pe care ministrul Învățământului îl transmite cadrelor didactice care își cer drepturile în stradă. Bieții dascăli, ajunși la limita răbdării, se luptă de la începutul lui 2023 să-i convingă pe mai-marii țării că au și ei drepturi... care nu le sunt acordate. Nu îmi propun să comentez dacă au sau nu dreptate profesorii în ceea ce solicită, dar ce ne aduce în vremurile lui Caragiale este bâlba cu care cei responsabili tratează lucrurile. Situație similară mai în toate domeniile, nu doar în învățământ.
În fața numeroaselor proteste, atât la București, cât și în majoritatea județelor din țară, mai-marii statului nu au răspuns concret. Fie ar fi de acord cu negocierile, fără însă a-și asuma și pe hârtie deciziile, fie nu sunt de acord, dar nu au curaj s-o spună direct. Doar să se schimbe ceva... prin locurile esențiale... fără ca ei să se opună.
Nu pot să nu mă gândesc cum ar fi învățământul nostru mai echilibrat, cu mai multă responsabilitate din partea elevilor, cu mai mult bun-simț și cu o reală apreciere a valorilor adevărate, nu manelele și fițele care sunt astăzi în școlile din România. Aluzia la maestrul Caragiale se potrivește astăzi extrem de bine, într-o societate condusă la cel mai înalt nivel de un profesor. Un cadru didactic care a uitat cum era viața la catedră și care, acum, semnează cu ușurință schimbarea miniștrilor din învățământ din şase în şase luni, fără a ține seama de urmările pe care deciziile sale le provoacă în lumea colegilor lui.
Cum ar fi lumea mondenă fără știri despre dascăli umiliți în clase de propriii elevi sau fără să fie amenințați sau înjurați? Cum ar fi să avem liniște când trimitem copilul la școală, într-un învățământ organizat și aranjat, în care să primeze disciplina și bunul mers al lucrurilor?! Și dacă toate acestea s-ar întâmpla.... ce ar mai fi Caragiale?
