Investițiile trainice, de calitate, reprezintă visul oricărei administrații publice. La cele două atribute de mai sus, am putea adăuga încă o pereche: repede și ieftin. Din nefericire, vedem altceva astăzi, în oraș și în județ. Fără pretenția de a face o prezentare exhaustivă sau de a ”ridica primii piatra”, nu putem să nu observăm întârzierile sau lucrări de orice calitate vreți dumneavoastră, numai durabile nu.
O abordare ”ochiometrică” sau organoleptică, dacă vreți, este suficientă pentru a ne lămuri rapid că dalele de beton de pe la Spicu și până spre zona Trei Star ”clănțăne din toți dinții” sau că unele corpuri de iluminat din pardoseală deja nu mai funcționează ori au fost vandalizate, problemă ce se impune remediată. Ce să mai vorbim de cei doi ”gândaci” negri care îmbracă pasajul din centru? E ca și cum stilistul din târg l-ar învăța pe Karl Lagerfeld ce e frumos sau, poftim, pe Adina Buzatu.
Așteptăm cu interes finalizarea aleii pietonale de la P-uri către Faleza Dunării sau un constructor care să termine Farmacia Ținc și Muzeul de Artă Vizuală din Parcul Rizer. Sera de plante exotice de la Grădina Botanică nu a ajuns de la tropice, Casa ”Cuza Vodă” a devenit o chestiune ușor interminabilă, ce să mai vorbim de ”centura mică”, unde speranțele de finalizare s-au mutat cu încă un an de zile… Din enumerare, nu putem uita problemele ivite la inaugurarea Plajei ”Dunărea”.
Nimic de spus, forța de muncă e din ce în ce mai puțină, materialele de construcții au înregistrat scumpiri fără precedent și, mai rar, ce-i drept, beneficiarii decontează unele lucrări cu întârziere. Chiar și în aceste condiții, sunt și proiecte făcute ”la carte”, plecând de la cele din sănătate și mergând până pe Siderurgiștilor, unde, probabil, este prima aducere a rețelisticii în subteran, așa cum ne dorim în anul de grație 2023, trecând pe la Parcul Aventura de la Gârboavele, recent inaugurat, sau întorcându-ne pe Traian, o extindere mai veche, dar cu impact real în traficul din oraș.
Și ar mai fi ceva. Pare din ce în ce mai evident că ultima extindere a orașului, de dinainte de 1989, nu a fost gândită de un arhitect, ci de un inginer metalurg, cu tot respectul pentru ultima profesie. Orașele din Ardeal au cărți funciare de jumătate de mileniu și chiar mai demult, dar deja asta e o altă discuție.
Revenind la lucrările noastre, nu trebuie să uităm că sunt din bani publici, pentru că și fondurile europene sunt contribuția directă a cetățenilor UE, iar noi - și mai ales cititorii noștri - nu ne dorim, după mai bine de 33 de ani, decât proiecte solide și finalizate la termen.
