În contextul actual, în care, deja de o săptămână, profesorii din toată țara sunt în grevă, tot mai mulți neavizați comentează la rând la magazin, pe rețelele de socializare sau în discuțiile telefonice cu vecinii. Din păcate, niciunul dintre acești comentatori nu are nimic de-a face cu învățământul românesc. Fie pentru că au depășit momentul în care copiii lor erau elevi, fie habar n-au despre ce e vorba, dar prind informația din zbor și o reproduc, fără a o trece însă prin filtrul rațiunii. Deși situația generală e critică, atât din punctul de vedere al cadrelor didactice, care nu se fac nicicum auzite și pe umerii cărora atârnă greu situația miilor de elevi români, cât și al elevilor care sunt derutați și îngrijorați de finalul de an școlar, neavizații despre care făceam vorbire mai sus sunt îngrijorați doar de „bieții” părinți care, din cauza profesorilor care au închis școlile, trebuie să găsească soluții de supraveghere a copiilor și de ocupare a timpului liber. În mentalitatea românului s-a accentuat foarte bine ideea că un stop în procesul de învățământ înseamnă o piedică pentru părinții care merg la serviciu și care nu au ce face cu copilul nevoit să stea acum acasă. O discuție asemănătoare am surprins-o deunăzi la un supermarket din cartier. O doamnă ruptă de realitatea anului 2023 și pentru care timpul se măsoară cu alt barometru era foarte îngrijorată pentru că profesorii fac grevă. Nu era îngrijorată de soarta cadrelor didactice și nici de cea a anului școlar, deja compromis, ci de cea a părinților care mai au acum o problemă în plus: „Ce fac cu copiii, maică? Cu unul, doi sau trei copii care nu mai merg la școală, zilele astea, cine stă?”. Nu e ca și cum în doar trei săptămâni ar trebui, teoretic, să înceapă vacanța de vară, cea mai lungă din tot anul școlar. Atunci, cine mai stă cu copiii?
Sunt părinte și am doi copii la școală, așa că îmi permit să îi răspund doamnei nelămurite! Eu nu îmi trimit copiii la școală doar pentru ca să stea cineva cu ei. Nu consider că un cadru didactic este și bonă pentru copiii mei și nici nu mă las în baza profesorilor pentru acest lucru. Consider că un părinte este mai mult răspunzător pentru supravegherea copilului propriu chiar și în timpul liber al celui mic, așa cum este răspunzător să îl hrănească, să îl îmbrace și să-l educe pregătindu-l să fie OM în societate. Mai grav mi se pare că se pierde timp în care copiii ar fi trebuit să înveţe ceva, că nu ştim încă nimic despre soarta examenelor, că elevii de azi, deja profund destabilizaţi de pandemie, trebuie să mai treacă un hop...
