Vârsta inocenţei a trecut

Vârsta inocenţei a trecut
Evaluaţi acest articol
(15 voturi)

În mintea noastră, a reprezentanților generațiilor vârstei de mijloc, copilăria este, în linii mari, similară. Cu toții aveam cam aceleași - puține şi rare - dulciuri, aceleași desene animate, aceleași cărți, aceleași jocuri şi jucării. Sigur, erau şi în timpurile acelea privilegiaţi, copii ai căror părinţi aveau mai mulţi bani sau legături cu străinătatea şi care aveau, poate, haine de firmă sau jucării scumpe, dar, în ansamblu, amintirile noastre din copilărie sunt similare, nostalgiile, cam aceleaşi. Poate că similitudinea în preocupări ne şi făcea să fim, ca grup, mai uniţi, fiindcă nu prea aveam motive să ne creăm bisericuţe. În fond, ne jucam toţi cu acelaşi fel de minge, săream aceeaşi coardă, singura diferenţă la patinele cu rotile era între unele de plastic şi unele din metal, cu curele din piele, aveam aceleaşi tricouri şi aceleaşi jucării chinezeşti, nu prea erau motive de invidie decât poate referitoare la cine dărâma mai multe cutii de conserve când jucam "castelul" sau cine rezista mai mult la "câte ouă are baba". Situaţia asta s-a păstrat, în cele mai multe cazuri, şi la generaţiile venite pe lume la începutul anilor '90, doar că reperele s-au schimbat un pic: console de jocuri, sucuri de la TEC, filme închiriate, casete audio copiate şi răscopiate, rivalităţi muzicale "la zid".

Generaţiile de copii născuţi din 2000 încoace nu mai au, din păcate, această coeziune. Treptat, experienţele şi preocupările lor s-au diversificat atât de mult, iar pe de altă parte le-a fost încurajată expresia individualităţii (un lucru bun, evident) încât conştiinţa lor de grup s-a estompat, ei nu îşi mai reprezintă generaţia, ci mai ales şi în primul rând pe sine. Realităţile copilăriei lor au devenit excursiile la mall, cinematograful cu nachos şi popcorn, bullyingul în caz că nu-şi permiteau ultimul răcnet în materie de pantofi de sport sau blugi de firmă sau, pur şi simplu, dacă ieşeau din tipare, dacă citeau prea mult, dacă aveau numai note bune, dacă erau fie prea conformişti, fie prea nonconformişti, consumul de droguri.

În ultimii trei ani, copilăria a devenit sinonimă cu izolarea produsă de pandemia de COVID-19, jocurile celor foarte mici imitau dezinfectatul mâinilor şi al pachetelor de cumpărături, iar cei mai mari se jucau de-a izoleta şi ambulanţa. Din februarie anul trecut, o altă realitate, cea a războiului din Ucraina, pe care copiii refugiaţi de acolo îl aduc printre ai noştri, se insinuează sumbru în ceea ce ar trebui să fie cândva nişte amintiri fericite din copilărie. Doar că, din păcate, vârsta inocenţei a trecut, şi nu doar pentru noi.

Citit 981 ori Ultima modificare Miercuri, 31 Mai 2023 16:56

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.