Are șapca cu cozorocul răsucit la spate, mâinile în buzunarele nădragilor al căror tur alunecă primejdios spre genunchi, gambele înmuiate și umerii lăsați de pare că pe ei ar apăsa toate grijile lumii și privirea pierdută
Își freacă posteriorul de un pilon de protecție din fața unui bloc, făcând "combinații" la telefon pentru o minivacanță în care n-ar vrea să moară de plictiseală.
Are vreo 16 ani și nu departe de el un grup format din alți vreo zece ca el se pregătește să amenințe liniștea de după-amiază a unui cartier, de altfel obișnuit să fie frecventat de găștile care nu mai știu cum să piardă vremea decât stând ciopor pe la scările blocurilor, fumând ca turcii și lăsând în urmă grămezi de chiștoace și gunoi după tot ce beau și mănâncă. Gălăgia, țipetele, urletele sau înjurăturile vociferate pe tonuri grotești nu mai merită a mai fi aduse în discuţie. Este un fel de obicei urban printre tinerii acestor vremuri, așa cum pe vremea celor născuți prin anii `70 - `80 era "cool" să socializezi la "zid" sau pe faleză. Cu mici detalii care fac diferența. Pe vremea aia nu era grevă la școală. Pe vremea aia nu învățam până și de la dascăli că singura formă de a obține interesul propriu este șantajul și joaca cu viitorul poate al unei întregi generații. Acele generații, din care fac parte, nu au învățat de la cei care ar trebui să își exercite profesia din vocație că peștele se împute nu de la coadă, ci de la cap. Puștiul care azi își freacă de un pilon turul obosit de stat pe scaun învață că lucrurile se schimbă prin forță, manipulare și șantaj, nu prin logică, gândire și muncă. Pentru că dascălii lui, care de multă vreme poate nu îi mai pot trasa conduite și valori, nu fac grevă să schimbe sistemul sau vreo regulă durabilă care, în timp, să îi ajute pe copiii sau nepoții lui să obțină o educație de calitate. Școala va deveni un fel de SRL unde clientul, adică elevul, va primi dacă și cât este dascălul de motivat, la fel ca la supermarket sau la bancă. Problema este că acești clienți au așteptări nerealist de mari, pretențiile și falsa concurență cresc în progresie geometrică, iar ei nu au capitalul necesar ca să ofere atât de mult cât să primească la schimb "prestații" de cea mai înaltă calitate. În cercul vicios care se naște se conturează tot mai clar un viitor promiscuu pentru cei care ne vor plăti (sau nu) pensiile și care nu are nicio legătură cu evoluția sau proverbialul conflict dintre generații: supraviețuirea lor va fi posibilă doar prin ruperea unor bariere, prea multe, de moralitate, de educație, de siguranță. La școala șantajului, se poate învăța un singur lucru: supraviețuirea cu orice preț, fără grijă, fără valori, fără reguli.