Nici n-a apărut bine topul Forbes că a anunţat şi revista Capital un alt clasament al bogaţilor României, în care ordinea grămezilor de bani este cu totul alta. Primele trei locuri în topul Forbes 500 miliardari sunt ocupate de Dinu Patriciu, Frank Timiş şi Ioan Niculae. La clasamentul anunţat de ceilalţi, Ion Ţiriac este cel mai bogat român, urmat de Dinu Patriciu şi Camelia şi Corina Voiculescu.
Am comparat aşa, din simplă curiozitate, primele 10 locuri din cele două clasamente şi, în afara lui Patriciu care e tot în zona fruntaşă, nu cu aceeaşi sumă estimată, am găsit deosebiri radicale. Ţiriac este în topul Forbes abia pe locul 6, celebrul SOV nici nu se află în Top Ten şi nici fraţii Păunescu. La Capital, Vântu ocupă locul 4, Ioan Niculae, locul 6 şi aşa mai departe.
Nu am de gând să analizez criteriile folosite de unii sau alţii pentru a ne dezvălui cine mai stă, la vreme de criză, pe sacul de bani sau cu proprietăţile la picior în iubita ţărişoară. Însă e de mirare că socotelile nu se potrivesc nici măcar aproximativ.
Am luat singura „potrivire” mai clară, existenţa pe primul, respectiv al doilea loc, a lui Dinu Patriciu. La Forbes, averea sa este estimată la 2,2 miliarde de euro, iar în topul de la Capital la 1,5-1,6.
Faptul că două clasamente ale averilor din România diferă atât de mult nu poate fi pus pe seama lipsei de profesionalism a autorilor, ci pe neştiinţa fiscului, că doar respectivii (Ţiriac, Patriciu, Vântu şi Voiculescu etc) nu-şi ţin averea la ciorap, ci plătesc taxe şi impozite, derulează afaceri pe plaiul mioritic şi dau bani la stat.
Nu cumva nepotrivirea de „caracter” a celor două topuri este o nouă dovadă a bramburelii care guvernează tot ce mişcă în România?
Am putea intra lejer cu ţara asta în Cartea Recordurilor, sub denumirea de Habarnania, adică un spaţiu binecuvântat de neştiinţa generală asupra tuturor problemelor. La noi, nimeni nu mai ştie nimic. De la preşedinte care spune azi una şi mâine îşi schimbă total opinia, până la primul ministru, pentru care însuşi Traian Băsescu garantează că habar nu are despre ce e vorba în diferite propoziţii.
Cel mai proaspăt şi suculent exemplu este cel al stimulentelor de la Finanţe, de care celebrul domn Boc cică nu ştia nimic. Probabil că nici cei din finanţe nu ştiu ce averi impozitează, aşa că de unde să-şi ia bieţii oameni care fac topurile date concludente despre afacerişti? Sau de unde să îşi facă cei de la Finanţe încasările?
Despre corupţie şi alte mânării din zonă nu mai vorbim. Şi dacă nici despre marile afaceri, câte au mai rămas prin zonă, nu avem habar la cât se ridică, ce pretenţii să ai de la săracii noştri guvernanţi? Care habar nu au ce legi au dat, cum se aplică acestea, ce-au făcut cu banii împrumutaţi de la FMI şi, mai ales, de unde vor găsi alţii ca să ne scoată din criză.
Neştiinţa asta generală, binecuvântată în alte condiţii, ştiţi vorba cu cei săraci cu Duhul, poate fi amuzantă când compari două topuri cu miliardari, însă devine cruzime şi măcel dacă te gândeşti că într-un alt clasament, cel al sărăciei, nimeni nu ştie valoarea exactă a primelor 10 locuri.
O fi având domnul Boc dimensiunea exactă a subdiviziunilor sutei de lei? Sau ne garantează preşedintele că nici asta nu e de competenţa primului ministru?
