„Opt lei kilul de roșii?!!”, vorbea, aproape singur, ieri, în troleibuz, un pensionar care făcuse o incursiune prin piețele de cartier, după vreun chilipir. Locuiește la Spicu, iar în zonă, ioc piață, chiar dacă ajunge cineva pe tarabele din minipiața amenajată acolo, nu te poți apropia de scumpete, mărturisea omul, vizibil supărat. Are 1.800 de lei pensie, după 42 de ani de muncă, și nu e singurul gălățean care crede că prețurile din piețe și magazine sunt făcute pentru „bogătași” și „mafioți”, că a ajuns zacusca făcută în casă un lux, de unde era mâncarea săracului.
Nu prea poți să-i contrazici pe oameni. Una peste alta, în ceea ce privește legumele și fructele, marfa din supermarketuri și marketuri de cartier lasă mult de dorit. Nu o dată am cumpărat, vara asta, roșii care au ajuns la gunoi, fiindcă nu se puteau mânca. Pentru mine, mersul în piață, orice piață, nu este o soluție, dar sunt mulți cei care le vizitează cel puțin de două ori pe săptămână, iar reacțiile sunt aceleași. Prețurile par trase la xerox, de parcă nimeni nu ar vrea să fie mai competitiv și să vândă mai repede, singura grijă fiind să nu strice piața.
Zonele în care ar trebui să vândă producătorii sunt ocupate, dar o singură privire la ce este pe tarabe îți dă clar de înțeles că marfa cu pricina provine mai degrabă din depozite en gros. Curățenia spațiilor lasă de dorit, chiar și acolo unde piețele au fost modernizate. Se vede clar că lipsește spiritul gospodăresc, se plâng oamenii. Dincolo de încasat bani pe chirii, alte așteptări au oamenii de la administratorii piețelor, după cum au și de la administratorii orașului. Dincolo de renovarea spațiilor, este nevoie de revigorare și de o preocupare constantă pentru ca și comercianții să o ducă bine, și administrația să încaseze, dar și cumpărătorii să fie mulțumiți și să revină. Degeaba ai piețe noi, dacă marfa de pe tarabe gonește mușteriii, iar prețurile îi fac să aibă coșmaruri noaptea.
Gălățenii regretă piața de gros de pe Basarabiei și nu sunt de acord cu prigonirea comercianților basarabeni, de la care spun că luau mâncare bună și ieftină. Spun că nu este normal, cu producători mari de legume în județul nostru, să ajungem să cumpărăm roșii importate, la prețuri mari, iar producătorii autohtoni să-și arunce marfa fiindcă nu au cui să o vândă. Piețele comunitare locale, niște concepte mult promovate prin alte state europene, presupun ca oamenii să consume, pe cât posibil, mâncare produsă local, aceasta presupunând și costuri de transport și logistice mai mici, și încurajarea producătorilor autohtoni. Pe când, de exemplu, lactate de Liești și în supermarketurile din Galați?
