Cât pe-aci să mă emoționez ascultând cât de frumos îi mulțumea Sorin Grindeanu organizației județene a PSD Galați pentru susținerea unanimă la funcția de lider național al partidului. Mai ales că îi va avea în echipă, în poziții-cheie, pe primarul municipiului Galați, Ionuț Pucheanu - prim-vicepreședinte național, și pe președintele Consiliului Județean Galați, Costel Fotea - secretar general adjunct.
„Domnu’ Grindeanu, sunteți candidat unic la șefia PSD, deci n-aveți cum să ieșiți pe locul al doilea!” - îi strigam în gând. Mi-am ținut, totuși, gândul pentru mine, amintindu-mi de scena antologică petrecută în emisiunea „În fața ta”. Jurnalistul Florin Negruțiu l-a întrebat, într-o problemă de logică: „Dacă într-o cursă îl depășiți pe înotătorul de pe locul 2, pe ce loc sunteți?”. Sorin Grindeanu a părut că nu înțelege problema în prima fază, apoi a decis că ajunge pe locul 1... Și a părut de-a dreptul contrariat aflând că ajunge pe locul al doilea. Mă rog, la Congresul PSD din 7 noiembrie nu va fi cazul! E candidat unic, deci are locul 1 asigurat. N-are ce și cum să piardă.
Ca să nu se spună că am ceva cu PSD, o să amintesc că și liberalii au avut un candidat unic la șefia națională a PNL, pe Ilie Bolojan. Și că, de ani buni, șefia partidelor se joacă și se câștigă fără concurență. Ori cu niște marionete pe post de contracandidați. Așa, pentru impresia artistică a democrației în alegerea liderului suprem. Nici nu-mi mai amintesc de vremurile în care se număra fiecare vot, cu sufletul la gură. Și când de la tribunele partidelor curgeau apelurile la unitate, pentru ca partidul să nu se rupă-n bucăți, scindat de taberele de susținători.
Ehei, ce vremuri!
Pe de altă parte, aș spune că mandatul de lider este unic, dar și... de unică folosință. Și, cel mai adesea, cu efect de „kamikaze” politic. Adică liderul coboară din fruntea partidului... cu cariera politică îngropată cu tot. Iată, deunăzi, același Grindeanu constata că, în afara lui Marcel Ciolacu, niciunul dintre foștii președinți ai PSD nu mai e nici măcar membru de partid, nominalizându-i pe Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă...
Aș îndrăzni să spun că liberalii par ceva mai „amabili” cu unii dintre foștii lideri de partid... Chit că unii, precum Ludovic Orban sau Călin Popescu Tăriceanu, și-au forțat norocul creând efemere partide noi...
N-am să spun că partidele își „devorează” liderii sau că gloria politică a președinților se evaporă de îndată ce pierd funcția supremă. Doar că baza de selecție a partidelor se tot îngustează. Și alegerea candidatului unic devine regulă. Păguboasă.
