"Mai bine scapă zece vinovați decât să moară un singur nevinovat", așa mi s-a explicat, când eram studentă, la un seminar de Drept Penal, despre abolirea pedepsei cu moartea în România. Că nu execuția în sine este cel mai greu de îndurat pentru condamnat, ci așteptarea pedepsei capitale. Că suntem un popor civilizat, creștin, educat și european, care nu-și poate condamna semenii la moarte. Ci trebuie să încerce recuperarea, reabilitarea și redarea lor pentru societate... Frumos și înălțător spus.
Doar că... existența unora pare să dăuneze grav sănătății, integrității și chiar vieții multora dintre noi. Iar vinovații scapă cu zecile, mângâiați pe frunte cu pedepse modice, prin clemența nemăsurată a legii și a celor care o aplică. Și aici mă refer la cei care comit "fapte" - după cum li se spune în limbajul de după gratii - sub influența alcoolului și a drogurilor. Care par să devină "întăritoare" pentru cei care urcă la volan, cu sau fără permis de conducere valabil. Indivizi fără scrupule care pun în pericol zeci de vieți, conducând ca turbații, de parcă șoseaua ar fi toată doar a lor. Care se simt Dumnezei ai vitezei și ai traficului, cu boxele bubuind și cauciucurile scrâșnind.
Credeți-mă, traversez zilnic strada Oțelarilor și știu ce trăiesc pe trecerea de pietoni. Să te avânți orbește pe "zebră", eventual cu privirea și atenția în telefon, ar putea echivala cu o tentativă de suicid.
Recentul accident de pe strada Brăilei, în care o femeie în vârstă de 68 de ani a fost surprinsă pe trecerea de pietoni luată pe capotă, mai apoi aruncată pe asfalt, pierzându-și viața din cauza leziunilor extrem de grave, a fost comis de un șofer în stare de ebrietate. Cu o alcoolemie în sânge de 1,41 la mie. Șofer care, la acea oră de prânz, ar fi trebuit să fie la serviciul remunerat cu bani publici, TREAZ, făcându-și datoria, nu gonind aiurea pe străzi. Arestarea lui preventivă, pentru 30 de zile, și perspectiva de a fi condamnat la închisoare cu executare ar putea fi - sper eu - o sperietoare sau măcar un semnal de alarmă pentru cei care n-au vreo problemă să urce beți sau drogați la volan. Ori să șofeze ca scăpați din bătaia puștii!
Însă acesta este un caz extrem, în care un om nevinovat a plătit cu viața inconștiența unui șofer băut! Cum rămâne cu ceilalți făptași care, în opinia judecătorilor, "n-au prezentat pericol social" pentru că n-au omorât pe nimeni? Ori au ucis înainte de intrarea în vigoare a "Legii Anastasia"? Pe cine încurajează pedepsele lor blânde, cu duioșia clemenței? Cu legea care pare să întoarcă, iertătoare precum Iisus, celălalt obraz. Pentru că măsurile ar fi trebuit să fie luate înainte ca un om să fie spulberat pe caldarâm...
