„Ce copil eşti, Anca!”, mi-a spus, cu ani în urmă, unul dintre tinerii social-democraţi gălăţeni aflaţi pe val la vremea aceea. Era o discuţie privată. Tocmai îi spusesem că am semnat pentru „Fără penali în funcţii publice”. Ba chiar adunasem şi semnături de susţinere şi de la prieteni şi părinţi. Şi că eu chiar cred cu tărie în acest demers! Junele PSD-ist s-a abţinut să-mi spună în faţă că sunt „naivă” ori de-a dreptul „fraieră”. Şi m-a numit „copil” cu delicateţea cu care asculţi un copil care-ţi povesteşte cum, la teatru, păpuşile prind viaţă! Nu sunt trase de sfori şi mânuite de actorii-păpuşari...
Ce copil credul fusesem aveam să constat – amar – şi singură, când demersul „Fără penali în funcţii publice” s-a dovedit a fi un exerciţiu de imagine şi nimic mai mult… La experienţa mea de „Fără penali în funcţii publice” mi-a zburat gândul la finele săptămânii trecute, când singurul primar USR din judeţul Galaţi a trecut, „en fanfare”, la PSD. Desigur, nu c-ar fi fost o surpriză având în vedere activitatea din ultimele luni! Şi, evident, nu-i nici primul, nici ultimul politician care se transformă din mare hulitor de PSD în credincios şi entuziast adept al PSD.
Transferul politic, ca să nu-i spun, de-a dreptul, traseism, mi-a amintit de un alt fost politician şi primar. Al Galaţiului, de această dată - Marius Stan. Care n-ar fi câştigat, probabil, în veci Primăria, dacă PNL, al cărui membru era, la acel moment, nu ar fi fost în coaliţie cu PSD. Ce valuri au mai fost când Stan a plecat de la PNL la UNPR! Degeaba a susţinut atunci că a fost un gest de sacrificiu, pentru ca oraşul să nu rămână în frig! De etichetele de oportunist şi traseist n-a mai scăpat niciodată. Aşa cum nu va scăpa nici fostul primar USR, care oricum, mai are la activ un carnet de partid – PNL. Deci a ajuns la al treilea.
Desigur, nimic nu e „fix” în viaţă. Iar diplomaţia, evoluţia, buna colaborare şi înţelegerea fac parte din politică. Iar consecvenţa… e bună cât o fi, dar nici să te propteşti cu ea în gard. Nici măcar de dragul unor principii, fie ele politice sau morale.
Doar zicea bine ce zicea I.L. Caragiale: „A! Ce coruptă soţietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: «Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!»... Auzi d-ta mişelie, infamie”...
