Alexei Navalnîi avea 47 de ani. Era fiu, soţ, tată, dar în primul rând era om. Un om care şi-a asumat o poziţie nu doar ingrată în societatea rusă, ci una, cum s-a dovedit, pentru care a plătit nu doar cu libertatea, ci şi cu viaţa. De când am publicat ştirea morţii sale, mă încearcă o tristeţe profundă, greu de înfrânt. Omul acesta avea vârsta mea. Din multe puncte de vedere, eram similari, cu studii de drept la bază, cu o iubire profundă pentru oameni şi dreptate socială, cu încăpăţânarea de a lupta pentru ceea ce credem. Nu pun, evident, semnul egal între ce fac eu şi ce făcea Navalnîi pentru societatea în care trăia.
Citește și Opozantul rus Aleksei Navalnîi a murit în închisoarea din Cercul Arctic
Nu vreau să fiu eroină, nu am acest curaj nebun de a merge până în pânzele albe. Dar, pe undeva, mă întreb, oare, ce am face, fiecare dintre noi, dacă, dintr-odată, toate valorile în care credem ar fi ameninţate? Ce am face dacă, aşa cum se întâmplă de doi ani în Ucraina, duşmanul ar fi nu la mii de km distanţă, ci la noi în sufragerie, spulberând vitrina cu bibelourile bunicii şi paharele de cristal roşu, cu picior, alea bune, pentru musafiri? Ne-am găsi oare rezerve de curaj, am avea suficientă coloană vertebrală cât să ne luptăm cu balaurul, ca Sfântul Gheorghe, fără să lăsăm întunericul să spulbere tot ce e bun în noi? E greu de spus. Noi am mai avut parte de un regim care ne-a considerat laşi, lipsiţi de voinţă, incapabili de revoltă. Până n-am mai fost.
Rusia se află acum într-un moment de cotitură, care, evident, nu este nici primul şi cu siguranţă nu va fi nici ultimul. La moartea lui Lenin, puterea în Uniunea Sovietică era împărțită între Troțki, Buharin, Kamenev și Zinoviev. Printr-un joc abil de alianțe și trădări, Stalin, despre care nimeni nu credea că va pune probleme, și-a asigurat victoria. La capătul a cinci ani de lupte în interiorul partidului, în 1929, Stalin l-a exilat pe vechiul său rival, Troțki, punând bazele uneia dintre cele mai cumplite și mai sângeroase dictaturi din istorie. Aşa cum bolşevicii au omorât toată familia ţarului, aşa cum liderii sovietici s-au urcat unul pe altul pentru a accede la putere, lucrurile se pot întoarce, destul de uşor, şi împotriva lui Vladimir Putin. Este nevoie doar de o figură uşor de "vândut" maselor. Navalnîi era o asemenea persoană, iar riscul ca el să capete susţinere largă în Rusia nu putea fi tolerat.
Un OM a murit, războiul continuă, iar popularitatea în creştere a pro-putiniştilor români îmi readuce în minte spusele bunicii mele materne, Ana, refugiată din Cahul, care privea în zare, spre Basarabia ei dragă, şi murmura: "Ehei, nici nu ştiţi voi ce repede vin ruşii...".
