La 47 de ani de la cutremurul care a omorât 1.542 de români, dintre care peste 1.400 doar în Capitală, situaţia multora dintre locuinţele noastre nu este, din păcate, deloc sigură.
Pe listele Primăriei Galaţi figurează zeci de blocuri expertizate ca fiind încadrate într-o clasă de risc seismic, de la 4 la 1, iar alte zeci de imobile, aparţinând Primăriei sau fiind deţinute de persoane particulare în coproprietate cu aceasta sunt propuse spre consolidare, din motive similare. Practic, nu ştim, în acest moment, ce s-ar întâmpla în cazul unui seism de proporţii epice. Să fim serioşi, câţi dintre noi ştiu exact ce au dărâmat prin casă vecinii, în urma unor vânzări şi revânzări succesive, de ajunsesem să trăim în şantier de trei ori într-un an? Ambiţia de a-ţi face, dintr-un apartament de 50-60 de metri pătraţi, living deschis cu bucătăria şi bovindou în loc de fostul balcon sau mai ştiu eu ce nebunii mi se pare uşor exagerată, mai ales când nu ai bunul-simţ măcar să întrebi un constructor dacă nu cumva pereţii pe care vrei să-i dărâmi fac parte din structura de rezistenţă a blocului.
Expertizarea privind riscul seismic, făcută, din ce am înţeles, nu printr-o examinare directă a imobilului, eventual cu aparatură care să releve eventualele probleme de structură, ci doar printr-o analiză a documentelor clădirii, nu scoate la suprafaţă problemele reale, eventual propunând şi soluţii pe măsură, ci doar pune o ştampilă de "nevandabil" unui ansamblu de locuinţe, rezultatul fiind că mulţi dintre locatari/proprietari le abandonează, neavând posibilitatea financiară de a face o consolidare ca la carte. Şi chiar dacă ar avea-o, în foarte multe cazuri o parte dintre proprietari nu locuiesc efectiv acolo, unii sunt chiar plecaţi din ţară, fiind dificil, dacă nu imposibil, să se ia hotărâri care privesc soarta imobilului. Şi-apoi, dacă se ceartă vecinii din cauza sumelor necesare pentru schimbarea unei ţevi în subsol sau pentru a reface acoperişul, are cineva iluzii că se vor pune de acord cu privire la sumele necesare reabilitării şi consolidării?
Până la proba contrarie, prin imobilele cu bulină roşie, fie ele deţinute privat, fie în coproprietate cu municipalitatea, oamenii continuă să trăiască şi să se roage să o poată face în continuare, indiferent ce cutremure ne rezervă îmbinarea faliilor din judeţul vecin. Cât despre autorităţi, şi acestea se roagă să nu pice vreun bloc în an electoral, fără să se fi ocupat serios de problemă. În 34 de ani, dacă reabilitau două blocuri pe an, le-ar fi rezolvat până acum pe toate. Dar, unde voinţă politică nu e, nimic nu e!
